Showing posts with label Când mă prostesc.... Show all posts
Showing posts with label Când mă prostesc.... Show all posts

2010/12/22

Si parca mi se aduce aminte

Oare am murit? Repet muzica la nesfarsit. Nu mai simt nimic din ce am simtit. Citesc ce am scris si nu mai recunosc nimic. Nici nu imi mai aduc aminte ce am trait. Parca ar fi povestile altcuiva, doar ale mele nu. Cuvinte goale care nu imi mai spun nimic.

Rece. Aproape indiferenta. Nu ma mai sperie curbele, ba chiar le iau in viteza, apasand si mai tare acceleratia ca sa simt ceva. Ca zbor. Si zbor. Si ma bucur cand orasul e gol.

Fals, simt ca zambesc. Fals, ma var intr-o lume si trec fara sa o fi simtit. Caut, sa plang, sa rad, sa fac, sa dreg, ca sa zambesc, din nou.

Oamenii intra si ies, fara sa bata. Ii inchid, ii deschid. Nu mai e nimic de ascuns sau de spus. Aici e deja pustiu. Si poate ca am murit.

2010/03/28

Linking Park mood

I've heard one of their new songs these days, and I recalled myself listening to them. That's one of my favorite Linking Park songs:



Also try: Carousel, Esaul, Breaking the habit, Points of authority, Not alone, My december, Papercut, Leave out all the rest and others.

2010/01/24

Send your lifeboats

For the English version of this article, click here.

"Wake, wake up/dreaming only leads to more and more nightmares/snap out of it/you said it in a way that showed you really cared" (Snow Patrol, Lifeboats)

Visele mele preferate sunt acelea care incep (si se termina) atunci cand inca sunt pe jumatate treaza, pentru ca sunt aproape reale si pentru ca daca ma trezesc atunci nu stiu daca a fost vis sau chiar mi s-a intamplat ce inca imi sade acolo in creier ca o amintire... o amintire pe care nu stiu de ce sa o leg. Si, de obicei, in aceste vise continuu discutii cu oamenii pe care i-am intalnit in acea zi sau continuu momente pe care le-am trait candva. Sau incep discutii pe care le pornesc apoi in realitate si incep momente din viata pe baza acelor vise.

"Sing out, sing out, the silence only eats us from the inside up" (Snow Patrol, Lifeboats)

Mai am un pic si o sa port tocuri. Invat cum vreau sa fiu si sunt precum invat, zi de zi, asa cum cred ca ai dori sa fiu pentru noi. Nu reprim nimic, ci doar gasesc locuri bune, acolo in mine, unde sa pastrez si sa dosesc cele mai puternice sentimente. Rad si plang putin, tot mai putin. Construiesc mastile, miscarile, zambetele si ma instruiesc in arta umezirii ochilor fara lacrimi si suspine. Invat sa arat viata din mine si pe mine doar prin ochi, degete, buze, ton, cuvinte-semn, discutiile pe care le port, muzica pe care o ascult si filmele si cartile pe care le citesc in autobuz. Invat sa imi infrunt frica si scarba, insist pe autocontrol si am inceput sa scriu cu stiloul.

"Kiss me, kiss me, life is way too short to scream and shout" (Snow Patrol, Lifeboats)

Mirosea complicat, a eternitate. Tremur. Stiu ca e ceea ce nu se poate intampla si ca e ceea ce nu pot sa am, dar totusi. Impietresc. Experimentez ceea ce as simti daca ar fi adevarat, daca eternitatea ar fi aici. Trece si inca tot nu vreau sa recunosc realitatea. Am ajuns. Imi vine sa plang, sa strig, sa spun tot ce nu am spus sau sa tac si sa inghit fiecare cuvant spus.

Zambesc. Revin in lumea de acum. Parca am scris ceva stupid, sa verific eternitatea. Nici nu mai stiu daca am primit raspuns. Prezentul nu a fost important niciun moment. A fost acolo si mirosea complicat. A eternitate.

2010/01/02

L-am revazut, ca un moft al meu

Daca n-ar fi despre iubire, poate ar fi filmul meu preferat. Si ce ma mai deranjeaza la acest film este titlul: In the mood for love. Ar fi perfect daca acest titlu nu ar intoarce perceptia asupra filmului pe dos.

Dragostea din film nu e doar un moft, doar o dispozitie. Si apoi nu e imposibila doar asa ca nu au personajele chef de sentimente, relatii, complicatii. Ba dimpotriva e complicat. E despre sentimente infranate ca cele doua caractere sa nu iasa din ceea ce sunt si sa intre in zona a ceea ce sunt sotii lor care ii insala. Vor doar sa inteleaga de ce oamenii insala si reusesc sa priceapa doar atunci cand se indragostesc unul de altul. Si se opresc. Atat vroiau si asta era granita pe care nu vroiau sa o treaca. Da, e despre morala, respect de sine, respect fata de sentimentele altora.

Isi continua viata fara sotii lor, dar si departe unul de celalalt. Sentimentele lor insa nu se schimba. Si atunci eu nu mai prea pricep, dar ma multumesc cu perfectiunea povestii, a taierii cadrelor, a montajului, a decorurilor, a rochiilor, a schimbarii de ritm si a muzicii si a dispozitiei pe care ti-o lasa. Poate la asta se refera titlul.

2009/12/07

Ruuuun!

"I'll sing it one last time for you
Then we really have to go
You've been the only thing that's right
In all I've done" (Snow Patrol, Run)

2009/08/23

L(i)(o)ve Cinema

For the English version of this article click here.

Ma uitam pe programul de filme de la cinema acum 5 minute (atemporale). Nimic interesant. Se fac filme de zeci de ani… inca nu sunt o suta, nu? Si eu am inceput sa ma indoiesc de faptul ca ar mai fi subiecte care nu au fost atinse, perspective care nu au fost impartasite, scene si modalitati de filmare care sa nu fi fost incercate.

Am vazut in filme trecut, prezent si viitor. Ultimele filme bune pe care le-am vazut mi-au placut pentru ca: unul era ironic cu prezentul, unul avea o perspectiva bine exprimata asupra vietii, unul avea o actiune si un scenariu bine construite si unul mi-a adus aminte ca viata e gri si ca si cel mai mare criminal poate fi iubit. L-as iubi? Care sunt filmele? Nu conteaza.

Vorba unui prieten, nu ne mai speriem la filme de groaza. Nimic nu ne mai poate surprinde. Ne plictisesc povestile de iubire, comediile ni se par stupide, filmele SF - excesiv incarcate si fara consistenta, filmele politice – tot politice. Stiu ca am zis ca nu mai merg la Von Trier, dar el aduce in scena subiecte “bolnave” pe care altii fie nici macar nu le gandesc, fie nu au curajul sa le puna in film. Si e nou, revoltator si genial ce poate iesi dintr-o idee “vomata”.

Si cum n-am gasit niciun film de vazut, astept momentul noului film al lui Tarantino. Oare are ceva nou?Poate mi-ar placea sa ma duc la cinema ca sa ma uit la o transmisie live din Time’s Square… sa vedem ce fac new-york-ezii chiar acum, la ora 17. Si ce fac la 17-05. Spectatori din Romania sa urmareasca ce fac oameni din SUA. Si cei din Africa - ce fac cei din Asia si asa mai departe. Si fara stiri si meciuri de fotbal la cinema, va rog.

Oare poti inchiria de ziua ta o sala de cinema (cu popcorn cu tot) si sa alegi tu ce filme vrei sa le pui invitatilor? Oare ar veni cineva la o astfel de petrecere?

2009/08/10

U2 day - my unforgettable fire

My favorite U2 song - Unforgettable fire ... is again in their concerts :)



The Unforgettable Fire
1984!!!

Ice
Your only rivers run cold
These city lights
They shine as silver and gold
Dug from the night
Your eyes as black as coal

Walk on by
Walk on through
Walk 'til you run
And don't look back
For here I am

Carnival
The wheels fly and the colors spin
Through alcohol
Red wine that punctures the skin
Face to face
In a dry and waterless place

Walk on by
Walk on through
So sad to beseige your love so head on
Stay this time
Stay tonight in a lie
I'm only asking but I...
I think you know
Come on take me away
Come on take me away
Come on take me home
Home again

And if the mountain should crumble
Or disappear into the sea
Not a tear, no not I

Stay in this time
Stay tonight in...
Ever after, this love in time
And if you save your love
Save it all

Don't push me too far
Don't push me too far
Tonight
Tonight
Tonight...

2009/08/02

Ganduri de Intercity

For the English version of this article, click here.
Am inteles in sfarsit de ce ma obosesc calatoriile din ultimul timp. N-au fost multe, dar suficiente sa imi dau seama ca imi place sa plec si sa nu ma intorc mai devreme de cateva luni. Dar in ultimul an, n-am facut decat sa ma intorc spre acelasi si acelasi loc - orasul in care mi-am cumparat cele mai multe genti. Si asta ma oboseste. Nu, nu sa imi cumpar genti, ci sa dau apa la moara locului din care cred ca vreau sa plec.

Tot in ultimul timp imi spun ca, de fapt, nu imi doresc altceva de la viata decat sa calatoresc nonstop, fara opriri de lunga durata, sa cumpar vederi, sa scriu vederi si jurnale de calatorie si, eventual, sa pictez. Ce o sa fac cu ce am agonisit pana acum? O sa port discutii interesante cu oamenii interesanti pe care sper sa ii intalnesc pe parcurs.

De ce nu ma uit si eu pe geam cand sunt in tren si ma pune ala mic si negru sa ma sprijin intr-un cot si sa ma uit asa, in fata, printre scaune? Atunci imi vin toate gandurile astea si nu ma pot concentra nici pe romanul care imi sta pe genunchi, nici pe muzica din casti si nici integrame nu pot sa fac. Pentru ca pe "culoarul" asta in V mai vezi o mana, jumatate de zambet, margine de sacou, colt de rucsac, gesturi fara sens. Si imi dau seama ca asta e tot ce vezi si in viata din ceilalti oameni. Niciodata nu ii poti vedea pe de-a-ntregul si atunci cand se apropie de scaunul tau pot sa iti ofere prea multe surprize.

Mai bine m-as uita pe geam si v-as spune despre ce a mai ramas din Romania. Am fi cu totii mai castigati dintr-o analiza a garilor, a campurilor de porumb si a ruinelor de la Copsa Mica.

2009/05/14

Man's world

"barbatii nu faceau nimic, doar stateau de vorba la cafenea. Magari, camile, autobuze..." (foarte subtila si ironica Isabel Allende) ;)) / "the men were doing nothing, except chatting and drinking coffee. Donkeys, camels, buses..." (Isabel Allende seems to be very ironic and smart in writting) ;))

2009/03/01

Doua ganduri si o privire

For the English version of this article click here.

Avem un tramvai nou in oras. Seamana cu cele vechi, dar e alb cu niste dungi in diagonala si ascunse, dar verzi. Si fiind asa de alb, intr-un oras din ce in ce mai gri, atrage atentia. Cum calatoresc zi de zi cu tramvaiul, exceptand zilele in care Sf. Chevrolet poate fi scos de sub racla, toata lumea pe care nu o cunoasteti voi ma intreaba cum e noul tramvai. Ridic din umeri si zic ca nu stiu. Si spun adevarul. Alaltaieri s-a stricat cu 50 de metri inainte de a ajunge in statia in care il asteptam eu. Asa ca am mers pe jos, lasand in urma albul tramvaiului si luand praful la picior.

Si uite asa v-am spus ce nu am vrut sa va spun. In timp ce scriam cele de mai sus, ma gandeam la altceva. Si reusesc sa fac asta tot mai des. Reusesc chiar sa intretin o intreaga conversatie logica, cu intrebari bine gandite si cu raspunsuri pe care le tin minte, gandindu-ma la altceva. Poate si voi faceti la fel, dar pentru mine e un lucru nou. Poate pentru ca se apropie primavara sau imbatranesc sau a inceput sa functioneze un neuron nou. Si asta pentru ca am inceput sa gandesc in povesti si imagini, fara conversatii. Si uite asa ma gandesc la ocean, la prieteni, la intamplari, la zambete, la nervi, la ochi, la miscari, din nou la ochi, la lucruri neintamplate inca. Si se duce conversatia, se rezolva lucrurile. Daca insa partenerii de dialog s-ar uita atenti la mine, cred ca s-ar prinde ca mintea mea e in doua parti deodata. Singura problema este ca uneori imi ies cuvinte ciudate din gura care amesteca cel putin doua ganduri total deosebite.

Sa imi revin? Sau oricum nu conteaza. Ca nu se uita nimeni foarte atent. Cred ca fiecare faceti la fel. V-am prins.

2009/01/31

A new world in my eyes

For the English version of this article, go a little bit down on this page.

Dupa cum vedeti, ma prostesc din ce in ce mai des. Sunt si eu in concediu si, desi nu am redus volumul de munca, m-am hotarat sa nu ma mai gandesc serios la chestii serioase. Si imi permit sa imi pierd timpul cu filme bune, proaste, muzica noua, veche, discutii interesante sau fara concluzii, ganduri (ne)cuminti sau riscante, plimbari pe jos, cu masina, dans si batut din picioare pe snow patrol, zambete smechere si altele. Si in aceasta pauza mentala imi aduc aminte de unele si altele. Si la ce ma gandesc? Acum? La Depeche Mode pe care doar i-am ascultat pana acum (destul de mult in ultimul an!) si i-am vazut doar intr-un videoclip sau doua. Si gandindu-ma asa, mi-am si facut un "my favorite". Piesa pe care imi place sa dansez cel mai mult si mai mult vine de la ei. Nu risc sa va pun sa ghiciti, ca sigur sunteti posomorati cand sunt eu "neserioasa": "World in my eyes". Dar risc sa pun o intrebare gen www.revistepentrufemei.ro: "daca va place sa dansati, care este piesa favorita pe care ati dansa de una singura?" Pentru domni: "care e piesa care va face sa dati din picioare si mai-mai ca va ridica de pe scaunul ala de la bar?"

As you can see I "play around" more and more. I have some days off from the office. I didn't reduce the work volume, but I decided to think less seriously about serious things. Plus, I can afford to lose time and watch good/bad movies, listen to old/new music, have interesting or "no point" discussions, dirty/clear/risky thoughts, walk, drive, dance on Snow Patrol, smile, etc. Using this mental break, I recall all kind of things. And I think... what do I think? Right now? I think to Depeche Mode. I've listened to their music quite often in the last year, but I saw only one or two of their videos. Thinking about them, I created another "my favorite". So, my favorite song I love to dance on is a Depeche Mode song. I won't risk to ask you to guess the song, 'cause I'm sure that you are not in a good mood like I am. So the song is: "World in My Eyes". But I will ask you a "women magazine" question type. For women: "If you like to dance, what's your favorite song you like to dance on alone?" And for men: "What's the song that makes you jump on the chair and almost makes you leave your chair from the bar?"

2009/01/29

You got to spend some time...

I like this song, even if it talks too much about possession. :) It's about too much love, or desperation, or too much confidence. And it is a looong song, but with a good incremental rhythm... it's like following your love, step by step, sound by sound, getting closer and closer to him/her, and you are waiting for the end - the happy end. But the happy end is not getting there in time, so from too much love, desperation, confidence or craziness you push the fast forward button: "I will possess your heart". At this point the song ends. Usually when the ffw button is pushed the other one runs, probably because 90% of people cannot make the right decision under too much pressure or possession.

Death Cab for Cutie - I will possess your heart



For a better version of the song go here:
http://www.deathcabforcutie.com/audioplayer.php

2009/01/19

Women are the future (Thank you, Bono ;) )

Here is the new U2 single, from the album No Line on the Horizon. It makes me jump, it makes me search for the right rhythm inside me. I'm waiting for the album.

2009/01/11

"Let it go"... si ascundeti-o bine in spatele ochilor

For the English version of this article click here.

The Curios Case of Benjamin Button. Incerc sa ma conving ca a fost doar un film si o poveste inventata. E un film la care te-ai putea uita si invers, de la coada la inceput. Mesajul e acelasi, si banuiesc ca pentru fiecare e diferit.

Nu o sa vorbesc despre film, actori, regie, imagini, poveste, muzica etc. Nu cred ca a fost perfect si nici cel mai bun. E un film despre care nu o sa vorbesc cu toata lumea si nu o sa spun multora ce sentiment mi-a lasat sau la ce m-a facut sa ma gandesc. E al doilea film pe care vreau sa il pastrez pentru mine.

Uitati-va si voi si doar daca aveti ceva important de spus despre el sa imi spuneti. Daca nu, mai bine nu spuneti nimic. Lasati-l sa se termine asa in liniste. Inchideti ochii si mergeti mai departe. Inchideti-l in spatele ochilor. Inchideti-va viata in spatele ochilor.

2009/01/08

Why not?

Am gasit clipurile de mai jos pe doua bloguri si le-am furat, pentru ca vreau si eu sa "promovez" ideile din spatele lor. Intr-un fel, cele doua se aseamana. De ce nu am vedea lumea si altfel? De ce nu am incerca si ceva care ni se pare de neincercat?

I found these two videos on other two blogs and I "stole" them, because I wanted to promote these ideas too. These two videos are similar: Why not? Why we shouldn't try to see the world from a different perspective? Why we shouldn't try something that seems impossible to be tried?




www.ayemil.blogspot.com



www.portocalamecanica.ro

2009/01/02

2008/12/15

I cannot believe that I won't believe in you anymore

I have this song in my mind for more than two days...

"belief is a beautiful armor
but makes for the heaviest sword
like punching under water
you never can hit who you're trying for"
John Mayer - Belief

I received John Mayer's album from one of my friends (thank you!) last spring. At that moment, I didn't notice this song. But now, now it's the right moment for this song. I feel like punching under water and fighting against my own believes and others' believes and principles.

I have to accept that I cannot change people, people change without my help/influence, I cannot change the world, world is changed by all of us. These are the hardest things to accept, when you have strong believes and you feel strong and confident, and you really think that you can change the world. So, thanks to another good friend, I understood what means: "Just let the time works". I will.

And here is the song (live version):

2008/12/10

J'adore-ul imperfect

For the English version of this post click here.

Se numea Paris. Filmul. Era cam imprastiat, asa peste tot, in viata fiecaruia, ajungand pana in Camerun. Tot filmul, dar si Parisul. Nu imi placea asa de mult, ca sa il pot lauda sau recomanda. Aici vorbesc doar de film, ca Parisul imi placea si inca imi place. Si mi-am adus aminte de cum era. Era simplu, usor, zburam si ma lasam furata de viata. Nu, nu Parisul era usor, ci asa era, asa ma simteam atunci cand am ajuns acolo.

Filmul nu e foarte complicat si spune doar bucati de poveste. Nu sunt multe de inteles, ci doar de simtit asa, pe loc, si te orientezi. E simplu: nu ne nastem / murim cand vrem, ci doar atunci cand se intampla. Nu e nimic complicat in asta, viata trebuie traita in portii mici, in versiuni din ce in ce mai bune si din ce in ce mai simple si mai umane. Nu iubesti cand vrei, asa la comanda, ci doar atunci cand, pur si simplu, se intampla. Prea multe ganduri strica viata si cheama moartea pe nume, si atunci e mai bine sa stai cu nasul in geam si sa te uiti la trecatori, asa de sus in jos, de pe un balcon de unde vezi... tot Parisul.