For the English version of this article click here.
Mi-e dor de mine. Nu m-am vazut demult. Mi-e dor de ochii ce l-au privit pe Toulouse Lautrec intr-un muzeu din Paris. Mi-e dor de 27 decembrie 2007. Mi-e dor de frigul de pe riverfront-ul din Wilmington din 1 ianuarie 2008. Mi-e dor de picioarele care s-au scaldat in Sena. Mi-e dor de mana pe care i-am intins-o unui prieten trecand strada spre agentia CFR. Mi-e dor de siguranta de la 24 de ani. Mi-e dor de sora care eram pentru un prieten. Mi-e dor de energia care ma tinea in picioare 48 de ore, cu sau fara ciocolata. Mi-e dor de picioarele care dansau o noapte intreaga, de ochii care se inchideau pe ritmul muzicii si ignorau realitatea. Mi-e dor de pensulele mele si de degetele care se murdareau constant cu galben. Mi-e dor de U2 - Unforgettable Fire si de privelistea de la etajul 5 al unui camin studentesc din Nantes, camera 1001. Mi-e dor de sandalele pe care le-am purtat cand scriam primul articol de ziar. Mi-e dor de balbaielile mele de la radio. Mi-e dor de aerul rece de la ora 5 dimineata de pe Eroilor. Mi-e dor de Zaraza, mi-e dor de confuzie si de ora de SPSS. Mi-e dor de discutiile din Maharaja, de datul cu masina pe fundal de David Cook. Mi-e dor de sufletul pus la bataie in Quo Vadis, la fiecare intalnire sau eveniment. Mi-e dor sa nu imi fie dor.
4 comments:
Te-nteleg deplin... si ce ironie...imi port doru-n nume :)
Doru
Da, tu mai esti si "batut de... nume". :)Dar cred ca am gasit solutia: imi construiesc un prezent de care stiu ca o sa imi fie dor cand urmatorul prezent o sa fie un prezent de care nu o sa imi fie dor... si daca tot construiesc un astfel de prezent de care o sa imi fie dor, o sa traiesc constant intr-un prezent in care nu imi este dor de nimic... pentru ca ma multumesc cu el. Logic, nu? :))
Da' ce căutai pe Eroilor la 5 dimineaţa?
Sau poate ţi-e dor pentru că trăieşti în trecut? :)
Adi, mergeam la radio. Lucram de la 6. Daca as trai in trecut, nu mi-ar mai fi dor de el (trecutul), ca deja as fi acolo.:))
Post a Comment