2007/11/16

Zaraza cu voce tare

Nu pot sa spun ca imi place Cartarescu in mod deosebit, dar cand am plecat de acasa am luat cu mine De ce iubim femeile. Nu, nu e cartea mea preferata - am primit-o cadou, nu o citisem si in sfarsit am gasit ocazia (13 ore de zbor - vreo 2 ore de Cartarescu).

In aceasta seara, o seara cu mari intrebari si importante constatari despre trecut, prezent si viitor, m-am intors pentru 15 minute la Cartarescu si am citit Zaraza. De fapt, nici nu conta ce citesc... vroiam sa citesc cu voce tare, totusi n-am facut-o! Mi-e dor de literatura? Mi-e dor de romana? Mi-e dor sa aud cum se rostogolesc cuvintele in limba noastra? A fost textul prea nostalgic? Toate la un loc si nimic din toate astea! Mi-e dor de mine si imi multumesc pentru ceea ce sunt.

Ciudatenii mari se mai petrec in mintea unora atunci cand conduc pe sens invers, intr-o masina cu volanul pe partea dreapta, spune Cartarescu. Lucruri ciudate se intampla cu mine si nu am crezut ca identitatea noastra tine atat de mult de o limba, de un context cultural etc. Mi-e foarte greu sa explic, iar cuvantul dedublare nu mi se pare ca exprima destul de bine ceea ce mi se intampla. Vorbesc romana cu voce tare doar in week-end, in rest scriu mult in romana pe messenger si in mailuri. Devin tot mai oficiala in felul de a scrie, vorbesc rar ca un batran intelept... iar in engleza parca nu as fi eu, ci altcineva si ma balbai mai mult ca niciodata. Am inceput sa numar inconstient "one, two, three...", am ajuns sa descoper pe altcineva in mine. Si ca o forma de protest la ceva care parca ia prea mult din mine, ieri am scris un mail in franceza unei persoane care nu vorbeste aceasta limba.

Fiecare expunere la o alta limba si cultura ne pune in risc sa descoperim pe altcineva in noi. Nu stiam ca limba mea se poate misca in acel fel, nu stiam ca pot gesticula diferit, nu stiam ca pot rade diferit, nu stiam ca pot gandi mai simplu, nu stiam ca pot avea atatea feluri de a privi si de a simti. Concluzia? Confuzie generala, stare de alerta, alarma portocalie. Recomandati-mi un service sau un mecanic bun ;)E ca si cum ai pune motorina intr-o masina care merge pe benzina.

PS Poate ca multe din cele scrise aici sunt influentate si de un film pe care l-am vazut in ultimele seri. Era despre indieni si despre cum le-au distrus americanii identitatea si cultura. Un film socio-istoric. Ideea finala e ca e bine sa sari din tren atunci cand simti ca asta trebuie sa faci.

5 comments:

PEnTRuOM-V said...

dacă aş avea numărul tăul de acolo, de departe, te-aş suna să te întreb "ce mai faci?" :)

Beudean said...

Multumesc, Silvia. Cred ca nu as sti ce sa iti raspund. M-ai bloca. :)

PEnTRuOM-V said...

putem incerca acum : "ce mai faci Paula?"

Beudean said...

fur timp ca sa traiesc; prepar vise antistres; imi umplu frigiderul ca sa prosper; socializez fals, dar ma imprietenesc cu adevarat; pretind ca mi-am gasit iubirea, ca mi-e lene sa o caut; ma uit la Psych si Monk; mi-am rezervat Vrajitorul din Oz; raspund la SOS-uri; si umplu oceanul cu paharul pe blog ;) tu, ce mai zici?

PEnTRuOM-V said...

mă drogheaz cu doze de luciditate/visare/speranţă/uimire/
surprindere/frumos/drag/tristeţi/
amăgiri/amânări/lumini
şi citesc despre iubire.
azi am plutit, ca după un gight club de wikend.
în opinia lui Adi "o iau razna", am timp:)