U2 - The Ocean (1980)
A picture in grey
Dorian Gray
Just me by the sea
And I felt like a star
I felt the world could go far
If they listened
To what I said
Washes my feet
Washed the feet
Splashes the soul of my shoes
Cand un coleg de aici m-a intrebat duminica trecuta care e cel mai frumos/special lucru pe care l-am vazut pana acum in State, am raspuns fara nici o ezitare: OCEANUL. De altfel, nu stiu daca ma poate impresiona ceva mai mult decat Marea sau Oceanul. Si poate daca m-ar intreba cineva care e cel mai frumos lucru vazut in viata mea, nu ar fi pastelurile lui Toulouse-Lautrec (Alone) sau Noaptea instelata a lui Van Gogh si nici privirea peste lume de pe varful Omul, ci as da acelasi raspuns: OCEANUL. De ce? De aia. Lucrurile astea nu se pot sau nu vreau sa le explic. Pot sa dau argumente, dar niciodata nu o sa poate nimeni simti ce simt eu cand sunt langa OCEAN sau langa MARE. Muzica celor de la U2 surprinde insa o mare parte din ceea ce e oceanul sau marea pentru mine, dar TOTUL nu poate fi tradus pe de-a-ntregul.
No comments:
Post a Comment