VPT

For the English version of this article, click here.

Viitorul este mut.

Un cercetator american de 93 de ani construieste orasul viitorului. Si inca din anii ‘70. Jaque Fresco ii aseaza pe oamenii viitorului in cercuri, lanseaza avioane radiant, creeaza masini aerodinamice, genereaza energie prin chestii fotovoltaice, integreaza tehnologia in natura si ne deplaseaza in aparate de zbor VTOL (vertical take-off and landing). Mai mult, viseaza la gradini exuberante si la zone rezidentiale cu case izolate. Vrea sa inlocuiasca actualul sistem social. Si cica filmul Demolatorul, pe care eu nu l-am vazut, a pornit de la ideile sale. Centrul de cercetare si design al lui Jaque este in Florida, iar primul oras experimental ar putea sa fie construit undeva in America de Sud.

Curiosi? Despre viitorul mut, proiectul Venus aici: Beyond politics, poverty and war. Credeti ca oamenii viitorului vor accepta sa traiasca intr-un astfel de oras? Credeti ca acest proiect va reusi? Credeti ca merita sa se investeasca carute de bani intr-un astfel de proiect?

Prezentul e galagios.

Inchid geamul de la masina si ascult in continuare Snow Patrol. Nu pot sa il mai aud pe copilul care imi lipeste de geam un bilet in care imi spune povestea lui de cersetor. Cobor in centru in ritm de clanxoane, vorbesc la telefon in care urlu ca sa fiu auzita, in timp ce in dreapta mea, Mihai de 9 ani imi cere bani de mancare.

Ne plimbam linistiti pe trotuar, in ritm de week-end si de centru, in spatele nostru un copil plange isteric. Parintii se agita sa il calmeze. Inot pe spate, cu urechile in apa, ca sa potolesc zgomotul din jur si sa traiesc linistita prezentul. Pe o terasa izolata ascultam muzica franceza veche, in timp ce de la bar urla un dance-disco-house combination. Ma avant din nou in apa. De data asta, incerc sa inot spre fundul bazinului. De prea multa liniste nu pot respira. Revin, tanti de la autogara canta in microfonul – still anii ‘80 – ca microbuzele si autobuzele vor pleca spre… “la orele 7”, de langa jumatatea de trotuar pe care ea o numeste peron. Plec. Imi pun castile in urechi, ascult Kabaret – Patricia Kaas si citesc Zorro.

Trecutul e o tragedie comica.

Am vazut astazi Nunta Muta a lui Horatiu Malaele. Un prezent plin de vaduve si de lumanari si ruine. Un trecut comic, colorat, dar cu final tragic. Un film devenit mut din cauza regimului comunist, adica din cauza povestii, si nu din cauza unei tehnologii primitive.

Merita vazut.