For the English version of this article, click here. Apa fiarta cu zahar. Asta e hrana de fiecare zi a copiilor din satele sau suburbiile sarace din Brazilia. Nu m-a socat nimic din acest documentar - Garapa. Modul de viata, mentalitatea familiilor, preocuparile lor seamana perfect cu cele ale familiilor din Romania care traiesc in saracie.
Am invatat inca o data ca saracia este la fel peste tot in lume. Oamenilor le e foame, copiii sunt bolnavi, dezbracati, nu au parte de scoala. Adultii nu gasesc de munca, cu totii traiesc in case mizere, nu au apa, imbracaminte. Alcoolism, dependenta de tutun, boli venerice, hepatita, infractionalitate sunt doar cateva dintre problemele care se repeta comunitate cu comunitate.
Ce am invatat nou? Cu burtile lipite de spate, oamenii nu fac nicio legatura directa dintre situatia in care se afla si faptele lor. Sunt saraci si rabda foame pentru ca nu ploua, pentru ca Dumnezeu vrea (“God gives”), pentru ca nu sunt locuri de munca, pentru ca orasul este departe, pentru ca statul nu le da nimic, pentru ca nu au acte. Si au dreptate. Solutiile care i-ar putea scoate din saracie ii depasesc. Si de ce i-ar asculta pe altii? De ce ar crede in cei care ii condamna sau dispretuiesc?
Nu sunt educati, nu au avut modelele potrivite pe care sa le urmeze si de la care sa invete, nu au resursele si puterea necesara sa treaca peste barierele pe care le vad la tot pasul. Lumea se uita urat la ei si in urma cu mai putin de un secol unii doreau sa ii extermine de dragul speciei umane si al teoriilor adunate in “eugenics”.
Aduna frustrare sau se resemneaza sa manance cat de cat normal 12 zile din 30. Tac, inchid ochii si intorc spatele copilului care plange de durere de dinti, pentru ca nu au ce sa ii faca – bani de medicamente nu sunt, orasul e departe, doctorul costa. Nu e nimic de facut. O sa treaca. Copilul sa va lupta singur cu durerea, cu boala, cu foamea. Cei ce pierd aceste lupte mor si mor in jur de 16.000 pe zi in intreaga lume.
No comments:
Post a Comment