I have this song in my mind for more than two days...
"belief is a beautiful armor
but makes for the heaviest sword
like punching under water
you never can hit who you're trying for"
John Mayer - Belief
I received John Mayer's album from one of my friends (thank you!) last spring. At that moment, I didn't notice this song. But now, now it's the right moment for this song. I feel like punching under water and fighting against my own believes and others' believes and principles.
I have to accept that I cannot change people, people change without my help/influence, I cannot change the world, world is changed by all of us. These are the hardest things to accept, when you have strong believes and you feel strong and confident, and you really think that you can change the world. So, thanks to another good friend, I understood what means: "Just let the time works". I will.
And here is the song (live version):
2008/12/14
A Christmas Gift
U2's cover of Greg Lake's 'I Believe in Father Christmas'. It was launched to promote the new charitable online music magazine (RED)WIRE which supports the fight against global poverty.
2008/12/10
J'adore-ul imperfect
For the English version of this post click here.
Se numea Paris. Filmul. Era cam imprastiat, asa peste tot, in viata fiecaruia, ajungand pana in Camerun. Tot filmul, dar si Parisul. Nu imi placea asa de mult, ca sa il pot lauda sau recomanda. Aici vorbesc doar de film, ca Parisul imi placea si inca imi place. Si mi-am adus aminte de cum era. Era simplu, usor, zburam si ma lasam furata de viata. Nu, nu Parisul era usor, ci asa era, asa ma simteam atunci cand am ajuns acolo.
Filmul nu e foarte complicat si spune doar bucati de poveste. Nu sunt multe de inteles, ci doar de simtit asa, pe loc, si te orientezi. E simplu: nu ne nastem / murim cand vrem, ci doar atunci cand se intampla. Nu e nimic complicat in asta, viata trebuie traita in portii mici, in versiuni din ce in ce mai bune si din ce in ce mai simple si mai umane. Nu iubesti cand vrei, asa la comanda, ci doar atunci cand, pur si simplu, se intampla. Prea multe ganduri strica viata si cheama moartea pe nume, si atunci e mai bine sa stai cu nasul in geam si sa te uiti la trecatori, asa de sus in jos, de pe un balcon de unde vezi... tot Parisul.
Se numea Paris. Filmul. Era cam imprastiat, asa peste tot, in viata fiecaruia, ajungand pana in Camerun. Tot filmul, dar si Parisul. Nu imi placea asa de mult, ca sa il pot lauda sau recomanda. Aici vorbesc doar de film, ca Parisul imi placea si inca imi place. Si mi-am adus aminte de cum era. Era simplu, usor, zburam si ma lasam furata de viata. Nu, nu Parisul era usor, ci asa era, asa ma simteam atunci cand am ajuns acolo.
Filmul nu e foarte complicat si spune doar bucati de poveste. Nu sunt multe de inteles, ci doar de simtit asa, pe loc, si te orientezi. E simplu: nu ne nastem / murim cand vrem, ci doar atunci cand se intampla. Nu e nimic complicat in asta, viata trebuie traita in portii mici, in versiuni din ce in ce mai bune si din ce in ce mai simple si mai umane. Nu iubesti cand vrei, asa la comanda, ci doar atunci cand, pur si simplu, se intampla. Prea multe ganduri strica viata si cheama moartea pe nume, si atunci e mai bine sa stai cu nasul in geam si sa te uiti la trecatori, asa de sus in jos, de pe un balcon de unde vezi... tot Parisul.
The imperfect "J'adore"
It's name was Paris. The name of the movie. It was all over, in everyone's life, up to Cameroon. The movie and Paris were both everywhere. I didn't like it so much, so I cannot recommend it. Here I talk about the movie, and not about Paris. I loved and love Paris. And I recall how it was. It was simple, easy, I was flying and my life was still able to convince me living it. No, I don't talk about Paris, I talk about what I felt when I was there, in Paris.
The movie is not complicated at all, and it shows only some parts of the story. There are not many things to understand, you just have to feel it and find, right away, the right direction for you. It's easy: we come in this world or die when it happens, not when we want. Nothing is complicate in this, the life should be lived in small portions, in more and more human and simple versions. You don't love when you want, but when it just happens. Too many thoughts ruin the life and call the death on its name. So, it's better to put your nose in the window and watch the people on the street, in a balcony from where you can see the all city - Paris.
The movie is not complicated at all, and it shows only some parts of the story. There are not many things to understand, you just have to feel it and find, right away, the right direction for you. It's easy: we come in this world or die when it happens, not when we want. Nothing is complicate in this, the life should be lived in small portions, in more and more human and simple versions. You don't love when you want, but when it just happens. Too many thoughts ruin the life and call the death on its name. So, it's better to put your nose in the window and watch the people on the street, in a balcony from where you can see the all city - Paris.
2008/12/03
Craciunul Copiilor / Children's Christmas
Eveniment organizat de Fundatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie. / Event organized by the Romanian Foundation for Children, Community and Family.5-22 decembrie, in Piata Unirii. / December 5th-22nd, Unirii Square.
Mos Craciun va fi si el acolo. / Santa Claus will be there too.
2008/12/01
Cu sufletul online
For the English version of this post click here.
"Îmi ascund sufletul în povești din filme bune și aștept, film de film. Citesc știri, bloguri și aștept cuvânt cu cuvânt. Aștept vești care să îmi spună ce aș spune eu, dacă aș citi veștile care știu că nu vor veni. Sufletul astă nu vrea să înțeleagă și crede că poate bea apă vie din mailuri, posturi, emoticonuri care oricum nu vin.
Mă entuziasmez la orice „bună” și din gheață fac foc viu. Și la naiba, sper! Fiecare nou mail poate fi ceea ce aștept și ȘTIU că nu primesc. Sufletul ăsta crede că număratul boabelor de orez și datul cu capul de pereți va schimba ceva. Și mai crede că toate mințile sunt curve sau corupte. Și speră ca un copil naiv că celelalte suflete au fost făcute după chipul și asemănarea sa sau că măcar au fost crescute cu același soi de grăunțe ca și porcul de el!
„Ai crescut prea mult! Te porți ca un dictator comunist și crezi că citind mailuri care nu vin și bloguri care nu se scriu, deții controlul. NU! Viața e și dincolo de această perdea pe care ți-ai construit-o din amintirile ce devin din ce în ce mai curate. Nu îți dai seama că nu faci decât să construiești o lume în care eu nu mai pot să trăiesc!”
Îmi trebuie doar puțin curaj să îl pun la punct. Să dau shut down sau nici măcar să nu mai deschid mozzila. Să nu mai număr mailurile, să nu mai fac click și doar să îl țin îngropat. Nu în filme, nu în știri, nu în cuvinte sau în viețile altora, ci în a mea. Să îl scot la iveală, doar când totul a trecut și e sigur că poate să privească în ochi prezentul."
"Îmi ascund sufletul în povești din filme bune și aștept, film de film. Citesc știri, bloguri și aștept cuvânt cu cuvânt. Aștept vești care să îmi spună ce aș spune eu, dacă aș citi veștile care știu că nu vor veni. Sufletul astă nu vrea să înțeleagă și crede că poate bea apă vie din mailuri, posturi, emoticonuri care oricum nu vin.
Mă entuziasmez la orice „bună” și din gheață fac foc viu. Și la naiba, sper! Fiecare nou mail poate fi ceea ce aștept și ȘTIU că nu primesc. Sufletul ăsta crede că număratul boabelor de orez și datul cu capul de pereți va schimba ceva. Și mai crede că toate mințile sunt curve sau corupte. Și speră ca un copil naiv că celelalte suflete au fost făcute după chipul și asemănarea sa sau că măcar au fost crescute cu același soi de grăunțe ca și porcul de el!
„Ai crescut prea mult! Te porți ca un dictator comunist și crezi că citind mailuri care nu vin și bloguri care nu se scriu, deții controlul. NU! Viața e și dincolo de această perdea pe care ți-ai construit-o din amintirile ce devin din ce în ce mai curate. Nu îți dai seama că nu faci decât să construiești o lume în care eu nu mai pot să trăiesc!”
Îmi trebuie doar puțin curaj să îl pun la punct. Să dau shut down sau nici măcar să nu mai deschid mozzila. Să nu mai număr mailurile, să nu mai fac click și doar să îl țin îngropat. Nu în filme, nu în știri, nu în cuvinte sau în viețile altora, ci în a mea. Să îl scot la iveală, doar când totul a trecut și e sigur că poate să privească în ochi prezentul."
Going online with my soul
"I hide my soul in stories from good movies, movie by movie. I read news, posts on blogs and wait, word by word. I wait news which should tell me what I would say if I read the news that wouldn’t come. This soul doesn’t get it and it thinks it can drink living water from mails, posts or emoticons which will never come anyway.
I’m happy for any „hi” I get and I make a living fire from any cube of ice. And, damn’ it, I hope! Any new email might be what I’m waiting for and I KNOW I won’t receive it. This soul believes that counting the rice grains and hitting the walls with the head can make a difference. And it believes that all the minds are whores or corrupted like the one it controls. And it hopes, as an innocent child, that all the other souls were made as it was made or these have been fed with the same type of corn like it – the pig! – was.
'You are too big, my pig! You are like a communist dictator and you believe that reading emails that don’t come or blogs that weren’t written helps you to control everything. NO! The life continues behind this curtain you built from the memories which are cleaner and cleaner, brighter and brighter. You don’t realize! You build a world in which I cannot live anymore!'
I just need to be brave for two seconds, to straight the things up. To shut down or to never start mozilla. To stop counting the mails, clicking and to keep the soul buried. Buried into my own life, and not into the movies, news, or others’ life. To get it out, from me, only when everything is safe and I know it can look into the present’s eyes."
I’m happy for any „hi” I get and I make a living fire from any cube of ice. And, damn’ it, I hope! Any new email might be what I’m waiting for and I KNOW I won’t receive it. This soul believes that counting the rice grains and hitting the walls with the head can make a difference. And it believes that all the minds are whores or corrupted like the one it controls. And it hopes, as an innocent child, that all the other souls were made as it was made or these have been fed with the same type of corn like it – the pig! – was.
'You are too big, my pig! You are like a communist dictator and you believe that reading emails that don’t come or blogs that weren’t written helps you to control everything. NO! The life continues behind this curtain you built from the memories which are cleaner and cleaner, brighter and brighter. You don’t realize! You build a world in which I cannot live anymore!'
I just need to be brave for two seconds, to straight the things up. To shut down or to never start mozilla. To stop counting the mails, clicking and to keep the soul buried. Buried into my own life, and not into the movies, news, or others’ life. To get it out, from me, only when everything is safe and I know it can look into the present’s eyes."
Subscribe to:
Posts (Atom)