For the English version of this article click here.
M-a prostit filmul asta rau de tot, pana la ultima secventa. A castigat Globul de Aur, e o poveste interesanta, cu decor nemaivazut in alte filme, intr-o tara unde tocmai am visat ca am fost, cu actori "no name", dar care joaca bine, cu muzica si montaj interesante. O poveste a nimanui, jucata si pusa in scena frumos. Vorbesc despre Slumdog Millionaire.
Finalul insa si-a pus amprenta pe tot filmul. Aveam in fata aceeasi poveste a filmelor indiene "traditionale", cu un el si o ea, predestinati de mici sa fie impreuna, dar care sunt separati la nesfarsit de oamenii rai si de viata care vrea sa ii invete multe. Destinul insa invinge. El nu se lasa si devine erou national, fara sa isi dea seama. Ea se pierde si se readuna, sufera si fuge. Binele invinge, cei doi se intalnesc din nou, caci asa le este "scris". Intre timp, el castiga "Vrei sa fii miliardar" in varianta indiana, pentru ca asa e scris sa castige. Intrebarile si raspunsurile sunt legate profund sau artificial de viata lui.
Si totusi, mi-a placut. Exceptand dansul de final, cel de grup, care da filmul de gol. Il aveti mai jos, dar uitati-va si la film, ca e un film bun (altfel nu as fi scris de el aici, cred).
No comments:
Post a Comment