In seara asta ar fi trebuit sa va vorbesc despre orasul care nu doarme niciodata, despre cum e sa vezi lumea de pe Statuia Libertatii si alte bla-bla-uri. Ghinion. Cum eu trebuie sa mai astept cateva saptamani sa ajung la New York si voi trebuie sa mai asteptati pana va scriu eu despre orasul ala. Am cumparat biletele de autobuz, totul a fost planuit perfect, doar ca... nu, nu a fost cutremur si nici nu am adormit dimineata si nici NY-ul nu a disparut de pe fata planetei.
Nu o sa ii inteleg niciodata (cred) pe studentii de aici (SUA) care scriu cu anii la o lucrare de diploma si o trateaza de parca ar candida la premiul Nobel cu ea. Nu zic ca ce am facut noi sau majoritatea dintre noi cu lucrarile noastre finale e ceva sanatos, da' ce fac ei nici pe atat. Se omoara un an sau mai multi citind, rozand articole. Isi inchid telefoanele, mananca junk food, se ascund in biblioteca pe unde nici nu te gandesti, isi consuma pauzele si week-endurile gandindu-se intens la ce perspectiva sa dea paragrafului X de la pagina Y, contribuie la incalzirea globala cu calculatoarele deschise nonstop, se simt vinovati daca petrec o ora cu cei mai buni prieteni... exagerez acum si ii cam transform pe toti in pustnici, da' nu pricep. Abia astept sa citesc o lucrare de a lor, sa vad ce poate iesi din atata investitie de timp, energie, transpiratie, amperi, volti, maioneza, hartie, cafea, farfurii de hartie, zahar, bilete de autobuz pentru New York etc.
Nota de subsol: Nu pot sa cred ca o tocilara ca mine a scris un articol ca asta.
1 comment:
Oameni serioşi studenţii americani, ce mai! Aşa se fac banii, tu ce credeai?
Până şi tocilara de Paula pare o pierde-vară în SUA! Demenţial!
Post a Comment