Avem un tramvai nou in oras. Seamana cu cele vechi, dar e alb cu niste dungi in diagonala si ascunse, dar verzi. Si f
iind asa de alb, intr-un oras din ce in ce mai gri, atrage atentia. Cum calatoresc zi de zi cu tramvaiul, exceptand zilele in care Sf. Chevrolet poate fi scos de sub racla, toata lumea pe care nu o cunoasteti voi ma intreaba cum e noul tramvai. Ridic din umeri si zic ca nu stiu. Si spun adevarul. Alaltaieri s-a stricat cu 50 de metri inainte de a ajunge in statia in care il asteptam eu. Asa ca am mers pe jos, lasand in urma albul tramvaiului si luand praful la picior.Si uite asa v-am spus ce nu am vrut sa va spun. In timp ce scriam cele de mai sus, ma gandeam la altceva. Si reusesc sa fac asta tot mai des. Reusesc chiar sa intretin o intreaga conversatie logica, cu intrebari bine gandite si cu raspunsuri pe care le tin minte, gandindu-ma la altceva. Poate si voi faceti la fel, dar pentru mine e un lucru nou. Poate pentru ca se apropie primavara sau imbatranesc sau a inceput sa functioneze un neuron nou. Si asta pentru ca am inceput sa gandesc in povesti si imagini, fara conversatii. Si uite asa ma gandesc la ocean, la prieteni, la intamplari, la zambete, la nervi, la ochi, la miscari, din nou la ochi, la lucruri neintamplate inca. Si se duce conversatia, se rezolva lucrurile. Daca insa partenerii de dialog s-ar uita atenti la mine, cred ca s-ar prinde ca mintea mea e in doua parti deodata. Singura problema este ca uneori imi ies cuvinte ciudate din gura care amesteca cel putin doua ganduri total deosebite.
Sa imi revin? Sau oricum nu conteaza. Ca nu se uita nimeni foarte atent. Cred ca fiecare faceti la fel. V-am prins.
No comments:
Post a Comment