O afacere profitabila ce trebuie oprita de consumatori

Afacerile cele mai necurate si cele mai profitabile nu sunt nici cele cu arme si nici cele cu droguri. Fiinta umana traficata pare sa devina afacerea viitorului pentru organizatiile criminale. Cateva grame de cocaina se vand si se consuma o singura data, femeia sau copilul traficat se vinde de cateva ori pe zi si poate la nesfarsit sau pana la sfarsitul vietii lor – mor in chinuri sau reusesc sa se sinucida.

27 milioane de oameni sunt traficati pentru munca fortata sau pentru sex in fiecare an. 80% dintre victime sunt femei, mai bine de jumatate dintre cei traficati sunt copii. De obicei, victimelor li se promite un “dus” de bunastare, fericire, vise ce pot deveni realitate. Sunt prostite, luate de pe strada sau vandute de cei in care aveau cea mai mare incredere – parinti sau rude sau prieteni apropiati. Se simt vinovate ca au crezut in cineva sau ca au visat. Cu cutitul la gat in fiecare zi, vandute de 10-20 de ori pe zi, brutalizate de stapani si clienti, nu se mai simt oameni. Se supun, pentru ca cei care le controleaza ii controleaza si pe cei dragi lor sau pentru ca spera ca suferinta lor nu poate dura la nesfarsit si vor doar sa supravietuiasca.

Mor. Si daca nu mor, cum va fi viata lor dupa aceea? Atunci cand se arunca de la etajul unui hotel de cartier prost faimat si sunt gasite moarte pe strada fara acte si imbracate provocator – asa cum le-au obligat “stapanii” – sunt tratate ca prostituate, cadavre pe care nu le revendica nimeni. Atunci cand reusesc sa fie salvate, nu primesc mai multa consideratie, iar compasiunea nu le ajuta. Ce ai putea sa le spui? Ce ai putea schimba in acel moment? Nimic.

Cand nu ne place un produs, nu-l mai cumparam.  Ar fi capabili consumatorii de fiinte traficate sa renunte sa le cumpere si/sau consume? Daca am reusi sa privim acest subiect ca un subiect de economie internationala, ca o piata cu cerere si oferta, asa cum o fac organizatiile criminale, ne-am concentra nu doar pe “stapani”, pe cei care vand, cat si pe cei care cumpara – clientii. Ei trebuie opriti.

Mapendo

Few days ago I started to read Paula by Isabel Allende. Yesterday evening I found this speech where she “tells tales of passion” – passion that makes people to change themselves and the world.

It’s also a speech about… women. I learned that saying “it’s not fair!” is not enough, and you have to find “mapendo” – the great love or passion that helps you make a difference.

Revolutie sau tacere democratica?

For the English version of this article, click here

Daca maine creierul vostru ar organiza alegeri ce ati vota?

a) Sa vorbesc  si sa nu ma gandesc la NIMIC

b) Sa ma gandesc si sa nu vorbesc NIMIC

c) NIMIC

Tanjesc dupa discutii interesante care sa ma scoata din maruntisurile discutiilor despre pantofi cu nasturi. Ultimele idei extraordinare, puse in discursuri simple si inteligente, le-am auzit / impartasit in urma cu trei luni. Una dintre discutii, care a durat cateva ceasuri - mutate dintr-un restaurant intr-o cafenea si apoi pe strada - era despre cum sa ajuti oamenii care traiesc in saracie sau tari “in curs de dezvoltare” fara sa ii/le umilesti. A doua a fost un schimb de emailuri despre filmul The Curious Case of Benjamin Button. De atunci, nu imi aduc aminte nicio alta idee sau conversatie care sa imi zdruncine neuronii.

Ma simt ca un fumator care nu a mai fumat demult, iar atunci cand pune intre buze prima tigara tremura, scapa bricheta, se arde si tuseste inecandu-se cu extaz. Cand gasesc omul potrivit, cel cu care altadata aveam discutiile cele mai interesante, ma pierd si il pierd intre greseli de copil care invata sa vorbeasca.

In ultima saptamana insa mi-am hranit creierul cu discursuri de pe www.TED.com/talks. Ma uit la trei-patru discursuri in fiecare seara si apoi pot sa dorm linistita. Mi-am luat drogul care ma ajuta sa rezist o zi intreaga in discutii care, in mintea mea, se incheie intotdeauna cu “bla, bla, bla” sau sa tac gandind si regandind ideile care imi fac ochii sa sclipeasca a multumire.

Aici aveti unul din discursurile hranitoare, fara E-uri sau coloranti artificiali (a fost greu de ales unul cum toate pe care le-am vazut pana acum mi s-au parut foarte bune):

 

Revolution or democratic silence?

If tomorrow your brain organizes elections what will you vote for?

a) I want to talk and think about NOTHING

b) I want to think and talk about NOTHING

c) NOTHING

I miss interesting discussions/meetings as much as I miss heaven. I want these to get me out from daily talks about shoes with buttons. I heard or shared the last good ideas, put in simple and wise speeches, three months ago. An eternity. There are two talks I can clearly remember from this period of time: one was about how we can help people living in poverty or country less developed without humiliating them – I spent couple of hours at lunch, in a cafe and then on the street talking about this issue with one of my friends; the other one took place online, using emails, and The Curious Case of Benjamin Button was the main topic. Since then I cannot remember any other extraordinary idea which could “shock” my neurons during an interesting conversation.

I feel like a smoker who didn’t smoke for a while and when s/he touches the first cigar with his/her lips, s/he shivers, drops the lighter, burns his/her fingers and coughs because of too much pleasure. When I find the right man for an interesting talk, even if I have something good to say, I lose myself and lose him/her too.

But in the last week, I tried to feed my brain with speeches from www.TED.com/talks. I watch three to four speeches every night and then I can sleep like a baby. It’s like taking some pills that help me to survive 24 hours of those small talks which end, in my mind, with the common “bla, bla, bla”. Or I can stay in silence all day long and I can think about the TED ideas and my ideas which make my eyes to glow in a thankful and peaceful way.

Here is a sample of a nurture speech that has no artificial ingredient (it was very hard to pick one, as all the speeches I watched were great):