Motiv sa stau treaza

For the English version of this post click here.

Nu pot sa dorm. Biblioteca mi-e intoarsa pe dos, nu gasesc nicio carte, decat daca e mai mult decat evidenta, pe raftul cel mai din fata ochilor mei. N-am avut vreme sa le aranjez pe rafturile cele noi. Oricum nu prea mai caut carti acolo. Cele importante sunt intr-o cutie de laptop de la marginea patului meu. Inca nu am despachetat in totalitate pachetul de carti pe care mi l-am trimis din State. Am scos doar vreo doua-trei, sa le rasfoiesc pe la suprafata, ca si cum le-as citi in adancime... si cartea despre U2 inca e in folie, in cutie. La cealalta margine a patului e un joc de domino - cadou de la o firma partenera care se sprijina de lampa de birou, care sta pe jos. Un pic mai la stanga e o sticla de pepsi, de doi litri, desi mi-am zis ca nu mai beau nimic altceva decat apa. Macar de coca-cola am scapat.

"L-ul" (da' tu, "lllllllllllll") de la tastatura sare nonstop. Laptopul sta constant pe podea, in timp ce celalalt calculator e impartit jumatate pe un raft si cealalta jumatate pe birou. Cursurile si articolele importante, munca de cativa ani (nu exagerez!), sunt undeva in dulap, intr-o ordine pe care nu mi-o mai aduc aminte. Am haine pe care nu le mai port, dar nici nu renunt la ele, nu imi gasesc niciodata un lucru din prima incercare - deschid cel putin doua usi de dulap. Chestiile marunte de machiaj nu sunt niciodata acolo unde le-as pune in mod normal, iar oglinda e in cel mai intunecat colt al camerei.

Nu stiu ce cauta Lion King - Simba - pe televizor si inca nu stiu in ce directie sa dorm in patul cel nou, de patru luni, si ma trezesc, destul de des, cu dureri de spate. In fiecare noapte dorm in alta pijama, ca nu mi-o gasesc pe cea de cu o noapte inainte. Biroul e plin de "chestii pentru curs" - e singura parte pe care o iau in serios in camera si doar cand ma ocup de asta ma asez pe scaunul de la birou. M-as uita deodata la Criminal Minds, la televizor, si la Seinfeld, pe calculator.

Si in toata nebunia asta, camera pare organizata ca si viata mea. Reusesc sa imi tin hainele in dulap si sa dau destul de rar pe acasa. Mi-am carat viata la birou si pe drumuri, incerc sa o traiesc in alta parte, de fiecare data, ca sa imi dea impresia ca sunt in miscare si inaintez spre ceea ce imi doresc. Notez in agenda, deschid aceleasi bloguri de cateva ori pe zi (doua!), tin la orarul meu de munca, planific, vorbesc cu oameni, imi vad prieteni, ma comport la fel, fac aceleasi glume, desi nu as mai reactiona la fel... dar cartile alea inca stau in cutie si inca tot n-am vazut, pe de-a-ntregul, DVD-ul cu U2, primit cadou, acum patru luni. Sta sub casca de inot, pe birou, langa romanul pe care nu mai reusesc sa il termin.