Intru încet, că încă nu îmi permit prea multe cu marea. Nu am văzut-o demult. Și e ca atunci când întâlnești un vechi prieten, căruia nu mai știi ce să îi spui și nu mai știi cum îi zâmbeai pe vremuri. Înot. Îmi îngheț mintea în valuri, mă las pe spate, caut un loc liniștit și privesc cerul. Înot paralel cu norii și cu țărmul. E timpul să mă întorc. Valurile mă ajută să ies la mal.
Cad în nisipul care se lipește imediat de mine. Încep să construiesc ceva din care niciodată nu iese nimic. Jocul e un pretext, dar mă supăr cu adevărat când dau de un chiștoc sau de un capac de plastic. Și mă revolt. Nu pot să îmi las sufletul acolo. Sau nu am cum să îl găsesc acolo. Mă mut, dacă e cazul. Îmi ridic ochii și privesc marea, sprijinindu-mă pe palmele îngropate cât mai adânc și viguros în nisip. Ascult. Șterg fiecare urlet sau râs isteric din jur și ascult. E acolo. După caz, trebuie să las sufletul aici sau să îl ridic.
Dacă trebuie să îl îngrop, caut un copil care are uneltele de plastic. Am nevoie de lopată. Pretind că îl ajut cu castelul, dar nu fac altceva decât să sap șanțul din jur. Dacă trebuie să îl ridic, să îmi scol sufletul din morți, îmi înfig mâinile puternic în nisip de câteva ori. Ridic nisipul, îl strâng în pumni și apoi îl las să cadă încet luat de briză. Repet mișcările, în ambele cazuri, până când zâmbetul copilului e real sau până când nu mai aud valurile.”
3 comments:
ce-i aia suflet? şi de unde e textul?
Sufletul nu exista asa cum il vrei tu sa existe, fie pentru tine, fie pentru mine sau pentru altii. Sufletul "e" in mintea mea si doar eu stiu ca e acolo, ca doar eu l-am creat, mai mult sau mai putin constient. Deocamdata aduna tot ceea ce am trait, traiesc si as vrea sa traiesc si le aduna pentru ca tot eu il las sa o faca, de fapt eu adun... deci "e" eu. Sau nu? Daca as vrea sa il ingrop, n-as vrea decat sa readuc sistemul la setarile stabilite la ultima dezgropare.
Sufletul e acum in mine, acolo unde l-am creat si imaginat, si e ceea ce ramane, in farame, in mintea fiecarui om care m-a cunoscut, atunci cand creierul meu se va opri.
Ritualul din text nu e decat o explicatie ce ar putea fi data efectelor marii asupra acelor oameni care cauta, ca si mine, cu disperare marea.
Pot sa continuu cu "aberatiile"-raspuns la prima ta intrebare, dar ma opresc, ca oricum nu e raspunsul pe care il cauti si pe care il ai deja in minte si de care vrei sa ma convingi.:))
... si textul e dintr-un roman necunoscut.
Post a Comment