Daca s-ar fi intamplat in Romania ce am vazut eu azi (31 ianuarie 2008), sincer nu stiu cum ar fi reactionat lumea. Prima data am vrut sa spun ca babele ar fi scuipat in san, iar intelectualii s-ar fi cotit pe la colturi.
De fapt, nu stiu cum ar fi reactionat lumea, daca, sa zicem, la Teatrul National din Cluj ar fi aparut sotia unui candidat la presedintie ca sa tina un discurs. S-ar fi dus lumea care e din afara partidului sa o vada? Ar fi dansat si aplaudat fara sa fie "incitati" sau "manipulati"? Le-ar fi placut R&B-ul? Le-ar fi placut fetita de un an care spune corect Barack Obama (sau oricare ar fi fost numele candidatului) si lucreaza ca voluntara in biroul electoral din Delaware/Cluj? Ar fi fost impresionati de discursul simplu, coerent si extrem de inteligent al sotiei? Ar fi ras la glumele ei? Habar nu am.
M-am dus destul de sceptica in Wilmington, sa o vad pe Michelle Obama, dar m-am dus din curiozitate. Am zis hai sa vedem ce e asa de extraordinar. Si dupa ce am ras si facut misto in gand de americanii care se inghesuiau sa ia abtibilde si insigne cu Obama si care s-au apucat sa danseze R&B inainte de inceputul discursului, mi-am schimbat total punctul de vedere. Am asistat la cel mai bun discurs politic din viata mea. Pe la sfarsitul lui, ma gandeam deja, ca poate ar fi bine sa intru si eu in politica si imi venea sa merg sa votez cu Obama chiar in urmatoarele 5 minute (aproape ca am uitat ca nu am dreptul sa votez aici:D).
De ce a fost cel mai bun? 1. Nu e tinut de candidat. 2. A fost simplu ca limbaj, coerent, extrem de bine organizat. 3. A fost original. 4. Femeia a vorbit 30 de minute fara sa aiba cea mai mica balbaiala, cel mai mic trac. 5. A curs perfect. 6. A cuprins tot electoratul posibil si toate problemele actuale ale Americii trecand de la un subiect la altul, fara sa mi se para ca trece de la animale la frisca. 7. A fost destul de personal. 8. Nu a atacat nici un contracandidat. 9. Nu mi-a spus ca sunt cei mai buni, dar m-a facut sa cred asta. 10. Nu mi-a promis lapte si miere, ci doar munca. 11. Mi-a spus sa nu ma bazez prea mult pe ei, ci mai degraba pe mine. 12. A fost energizant. 13. A fost atat de bine regizat, ca nici nu mi-am dat seama daca a fost regizat sau nu. 14. I-a facut pe toti sa dea din cap in semn de aprobare, pe negresele batrane sa zica "yeah" tot din 5 in 5 minute, iar pe domnii albi de 40 de ani "Yes, that's right". Cu alte cuvinte, oamenii s-au recunoscut in discurs si au inceput sa comunice cu femeia din fata lor uitand complet de ce e in jur si unde se afla. Si lista poate continua... ca discursul a avut tot ce ii trebuie. Iar cu o nevasta ca asta nu imi fac griji nici pentru sot, nici pentru America.
Aici aveti un discurs similar, dar nu se compara cu cel LIVE.
4 comments:
Afară-i vopsit gardul...
Eu unul nu cred o iotă din ce a debitat femeia aia, o simt că minte. Dar o face destul de bine, recunosc. Totul e regizat, totul e dinainte scris de specialişti, cu atenţie şi repetat de zeci de ori până iese bine. Nimic nu e spontan, nimic nu e lăsat la voia întâmplării, nici măcare ţinuta sau coafura.(Mai uită-te odată la filmuleţ, cu atenţie). Nixon, parcă, zicea la un moment dat că cel mai spontan discurs al lui a fost pregătit vreo două zile. Sau ceva de genul ăsta.
Politicienii americani ştiu să ambaleze mesajul aproape perfect, ştiu ce să spună, cum să spună şi când să spună.
Nu e nimic spectaculos în faptul că cei din sală se regăseau în spusele lor. Dau o mulţime de bani pe toate tipurile de sondare a opiniei publice. Campanie e pregătită din timp de profesionişti (mai ales când vorbim de candidaţii cu şanse reale la preşedinţie)care află ce-şi doresc oamenii şi pregătesc mesaje care să vină în întâmpinarea aşteptărilor acestora.
Plus că sunt câteva teme care e cam musai să se regăsească în orice discurs al unui candidat la preşedinţie (în SUA): importanţa familiei de exemplu, combaterea sărăciei, servicii medicale, siguranţă.
Şi mai e ceva: unele întâlniri din astea sunt deschise doar membrilor de partid, simpatizanţilor deci (te verifică la intrare), aşa că un fel de "preaching to the choir".
Don't jump to conclusions. Gândeşte-te că şi Bush o fi trecut prin aceleaşi momente, de exemplu. Sau Clinton. Cred că ambii aveau discursuri în care promovau familia, pacea etc. :))
Nu contest nimic din ce ai zis. Si multumesc pentru completari. Chiar ar trebui sa pui comentariul pe blogul tau ca replica la ce am zis eu si sa ai postul tau despre politica americana :). Dar parerea mea e aceeasi: tipa e un foarte bun vorbitor si a avut un discurs extrem de bun. Asa cum ziceam, cel de pe youtube nu poate fi comparat cu cel LIVE. De ce? Pentru ca e un alt mediu de comunicare, iar mediul are un impact enorm asupra mesajului. De exemplu, din sala, eu nu am avut sansa sa ii vad ochii sau miscarile fetei... eram la 50 de metri de ea. Apoi, vrei nu vrei, entuziasmul celor din jur se propaga. In fine, nu spun ca nu a fost regizat, nu spun ca trebuie sa ii dau crezare, ci doar ca a avut un discurs extraordinar!
da, si noi am avut o muiere care se baga in politica mai mult decat la educatia propriilor copii... si nu a iesit bine. bleah. white america!!!!
revin. de fapt ce rahat trebuia sa spuna si nevasta-sa? ca o sa-i cocosasca pe arabi daca nu le dau petrol mai ieftin si in cantitatile dorite ca sa poata da toti handicapatii (atat psihici cat si fizic) 23 de ture prin parcarea mall-ului ca sa prinda un loc mai apropiat cu 50 de metri de intrare (ca inca nu cred ca au drive-mall, omolog/analog drive-thru la mcdrive, mcchicken, mcburger, mcghitza's)? love, shit and peace on earth. si 2 zile pe luna, intre 3 di 4 dimineata o sa taie si curentul la electric fensu ce ii apara de mexicanii/rednecks/low lifes from mexico! parca ascult discursul la vreo fufa doritoare de a castiga miss univers! tontzilor, ce va faceti cand o sa va ia locul un doctor, un inginer din republica centrafricana scolit tot pe banii vosti? mea culpa, pentru injuraturile pe care o sa le proferati!
Post a Comment