M-am decis.Îmi plac străinii.

Îmi plac vesticii, dar doar cei optimişti, energici şi cărora le merge mintea brici. Şi îmi plac când vin în România ca să ne "inspire". În această săptămână am lucrat cu doi englezi care se încadrează în profil. Bine, recunosc: nu erau englezi - erau doar născuţi în Anglia şi aveau rădăcini germane şi olandeze şi mult umor bun. Nu contează, erau vestici şi relaxaţi. Aveau de toate şi aveau timp să se gândească şi la viaţă. "It should be fun", asta era motto-ul lor. Chiar şi atunci când vorbeau de lucruri foarte serioase. M-au făcut să îmi aduc aminte de energia pe care am adus-o eu din Vest. Orice îmi puneam în cap, orice gând pe care mă aşezam devenea aproape sigur realitate. Aşa credeam. Până m-am lovit de autobuzul care nu venea la fix sau nu mai venea deloc, de banii care se terminau mult mai repede la supermarketul din România, de magazinele cu haine proaste şi scumpe, de Clujul care nu era aproape de mare sau ocean, iar Somesul nu era navigabil. Şi am început să folosesc din nou DAR, IAR, ÎNSĂ, CI şi BA. Ideile şi visele erau superbe, DAR aproape imposibil de pus în practică. Cei doi englezi mi-au adus aminte de ce înseamnă să trăieşti în Vest: viaţa te lasă să torni în ea tot ce visezi! Îmi plac vesticii!