Send your lifeboats

For the English version of this article, click here.

"Wake, wake up/dreaming only leads to more and more nightmares/snap out of it/you said it in a way that showed you really cared" (Snow Patrol, Lifeboats)

Visele mele preferate sunt acelea care incep (si se termina) atunci cand inca sunt pe jumatate treaza, pentru ca sunt aproape reale si pentru ca daca ma trezesc atunci nu stiu daca a fost vis sau chiar mi s-a intamplat ce inca imi sade acolo in creier ca o amintire... o amintire pe care nu stiu de ce sa o leg. Si, de obicei, in aceste vise continuu discutii cu oamenii pe care i-am intalnit in acea zi sau continuu momente pe care le-am trait candva. Sau incep discutii pe care le pornesc apoi in realitate si incep momente din viata pe baza acelor vise.

"Sing out, sing out, the silence only eats us from the inside up" (Snow Patrol, Lifeboats)

Mai am un pic si o sa port tocuri. Invat cum vreau sa fiu si sunt precum invat, zi de zi, asa cum cred ca ai dori sa fiu pentru noi. Nu reprim nimic, ci doar gasesc locuri bune, acolo in mine, unde sa pastrez si sa dosesc cele mai puternice sentimente. Rad si plang putin, tot mai putin. Construiesc mastile, miscarile, zambetele si ma instruiesc in arta umezirii ochilor fara lacrimi si suspine. Invat sa arat viata din mine si pe mine doar prin ochi, degete, buze, ton, cuvinte-semn, discutiile pe care le port, muzica pe care o ascult si filmele si cartile pe care le citesc in autobuz. Invat sa imi infrunt frica si scarba, insist pe autocontrol si am inceput sa scriu cu stiloul.

"Kiss me, kiss me, life is way too short to scream and shout" (Snow Patrol, Lifeboats)

Mirosea complicat, a eternitate. Tremur. Stiu ca e ceea ce nu se poate intampla si ca e ceea ce nu pot sa am, dar totusi. Impietresc. Experimentez ceea ce as simti daca ar fi adevarat, daca eternitatea ar fi aici. Trece si inca tot nu vreau sa recunosc realitatea. Am ajuns. Imi vine sa plang, sa strig, sa spun tot ce nu am spus sau sa tac si sa inghit fiecare cuvant spus.

Zambesc. Revin in lumea de acum. Parca am scris ceva stupid, sa verific eternitatea. Nici nu mai stiu daca am primit raspuns. Prezentul nu a fost important niciun moment. A fost acolo si mirosea complicat. A eternitate.