Motiv sa stau treaza

For the English version of this post click here.

Nu pot sa dorm. Biblioteca mi-e intoarsa pe dos, nu gasesc nicio carte, decat daca e mai mult decat evidenta, pe raftul cel mai din fata ochilor mei. N-am avut vreme sa le aranjez pe rafturile cele noi. Oricum nu prea mai caut carti acolo. Cele importante sunt intr-o cutie de laptop de la marginea patului meu. Inca nu am despachetat in totalitate pachetul de carti pe care mi l-am trimis din State. Am scos doar vreo doua-trei, sa le rasfoiesc pe la suprafata, ca si cum le-as citi in adancime... si cartea despre U2 inca e in folie, in cutie. La cealalta margine a patului e un joc de domino - cadou de la o firma partenera care se sprijina de lampa de birou, care sta pe jos. Un pic mai la stanga e o sticla de pepsi, de doi litri, desi mi-am zis ca nu mai beau nimic altceva decat apa. Macar de coca-cola am scapat.

"L-ul" (da' tu, "lllllllllllll") de la tastatura sare nonstop. Laptopul sta constant pe podea, in timp ce celalalt calculator e impartit jumatate pe un raft si cealalta jumatate pe birou. Cursurile si articolele importante, munca de cativa ani (nu exagerez!), sunt undeva in dulap, intr-o ordine pe care nu mi-o mai aduc aminte. Am haine pe care nu le mai port, dar nici nu renunt la ele, nu imi gasesc niciodata un lucru din prima incercare - deschid cel putin doua usi de dulap. Chestiile marunte de machiaj nu sunt niciodata acolo unde le-as pune in mod normal, iar oglinda e in cel mai intunecat colt al camerei.

Nu stiu ce cauta Lion King - Simba - pe televizor si inca nu stiu in ce directie sa dorm in patul cel nou, de patru luni, si ma trezesc, destul de des, cu dureri de spate. In fiecare noapte dorm in alta pijama, ca nu mi-o gasesc pe cea de cu o noapte inainte. Biroul e plin de "chestii pentru curs" - e singura parte pe care o iau in serios in camera si doar cand ma ocup de asta ma asez pe scaunul de la birou. M-as uita deodata la Criminal Minds, la televizor, si la Seinfeld, pe calculator.

Si in toata nebunia asta, camera pare organizata ca si viata mea. Reusesc sa imi tin hainele in dulap si sa dau destul de rar pe acasa. Mi-am carat viata la birou si pe drumuri, incerc sa o traiesc in alta parte, de fiecare data, ca sa imi dea impresia ca sunt in miscare si inaintez spre ceea ce imi doresc. Notez in agenda, deschid aceleasi bloguri de cateva ori pe zi (doua!), tin la orarul meu de munca, planific, vorbesc cu oameni, imi vad prieteni, ma comport la fel, fac aceleasi glume, desi nu as mai reactiona la fel... dar cartile alea inca stau in cutie si inca tot n-am vazut, pe de-a-ntregul, DVD-ul cu U2, primit cadou, acum patru luni. Sta sub casca de inot, pe birou, langa romanul pe care nu mai reusesc sa il termin.

Reasons to stay awake

I can't sleep. I cannot find any book on my book-shelves, only if it is jumping in my eyes. I don't have time to organize them on the "new" shelves that I got four months ago. Anyway, I don't look for books there anymore. The most important ones are in a shipping box, next to my bed. I didn't take them out yet, even if I got back home from US long time ago. I took out only two or three, pretending that I'm reading them. And the book about U2 is still in the box, still wrapped. On the other side of the bed is a domino game - a gift from a partner company. The domino stands near the desk lamp which is on the floor. Next to it, it's a Pepsi bottle. I cannot keep my promise not to drink soda anymore. At least, I don't drink coke anymore.

The "l" (yes, you, my "L") from the keyboard is playing games with me, getting out and moving around. The laptop is almost all the time on the floor, meanwhile the other computer is split between the desk and the shelf. My school work is somewhere in the closet, arranged in a way I cannot remember. I have clothes that I don't wear anymore and I cannot give up on them. I cannot find any thing in one second, I have to open at least two closets. The make up things are never in the right place, where I should put them, and the mirror is in the darkest corner of the room.

I don't know what Lion King - Simba - does on my TV station and I still don't know how I should sleep in my new bed - four months old - and I often wake up in pain, because of my back. Every night, I sleep in a different pajama, because I cannot find the one that I used a night before. My desk is full with "teaching staff", the only serious part of this room. I would watch Criminal Minds on TV and Seinfeld on my computer at the same time.

And in all this craziness, the room seemed to be organized as well as my own life is. I keep my clothes in the closet and I spend less time at home. I put my life on the roads and I keep it in the office. I try to live it every time in another place, so I can say that I'm "moving on" in my life, following my goal. I use a daily planner, open the same blogs several times per day (two of them), I keep myself punctual at work, I talk with people, meet old friends, make the same jokes, even if I would say something different this time... and so on. But the books are still in the box, and the U2 DVD, the gift received four months ago, is still unsealed, on the desk, under the swimming cap, and next to the novel that I cannot finish reading.

www.busolapolitica.ro

www.busolapolitica.ro e un proiect al unor oameni care inca mai spera ca se pot limpezi lucrurile din viata politica romaneasca si ca alegatorii romani vor vota programe politice si nu pe cei care latra mai bine sau mai frumos. Intri, raspunzi la intrebari si, la final, vezi ce partid reprezinta cel mai bine ideile tale legate de economie, politici sociale, politica externa, minoritati si altele.

Sa zicem ca, prin absurd, toti romanii cu drept de vot intra pe acest site si apoi la alegeri vor vota conform programelor politice pe care ei le sustin (am zis prin absurd! nu am zis ca e posibil!). Dar oare alesii invingatori vor conduce Romania conform programelor politice? Pe ei cum ii educam???

www.busolapolitica.ro is a project developed by some people who still believe that the Romanian political life might become clearer and that the Romanian voters will be able to vote political programs and not men who speak well or have beautiful smiles. Go on the website, take the quiz, and, in the end, you will find out which party represents better your ideas related to economics, social policies, foreign affairs, minorities, etc.

Let's say that all the Romanian voters will go on this website and then, at the election, they will be able to vote and will be aware of the political programs they support (it's just a theory, I don't say that's possible!). But will the winners put in practice their political programs? Will they be able to run this country in a rational way, according to their political strategies? If we are able to educate all the voters, how can we educate the politicians?

Cu sufletul la mare

„Să îmi îngrop sufletul în nisip. Sau să îl dezgrop și să îl aduc la viață. Asta cred că vreau de fiecare dată când ajung la țărm. Caut cu disperare calmă un loc să arunc cearșaful. Arunc rucsacul, înlătur hainele care urăsc apa și fug spre valuri. Mă opresc. Ating nisipul ud și mă opresc. Mă aplec și ating apa care vine încet spre mine, albă, cu bucluci, tremurând în curbe. Intru în apă. Trebuie să mai aștept un pic până la îngroparea sau dezgroparea sufletului.

Intru încet, că încă nu îmi permit prea multe cu marea. Nu am văzut-o demult. Și e ca atunci când întâlnești un vechi prieten, căruia nu mai știi ce să îi spui și nu mai știi cum îi zâmbeai pe vremuri. Înot. Îmi îngheț mintea în valuri, mă las pe spate, caut un loc liniștit și privesc cerul. Înot paralel cu norii și cu țărmul. E timpul să mă întorc. Valurile mă ajută să ies la mal.

Cad în nisipul care se lipește imediat de mine. Încep să construiesc ceva din care niciodată nu iese nimic. Jocul e un pretext, dar mă supăr cu adevărat când dau de un chiștoc sau de un capac de plastic. Și mă revolt. Nu pot să îmi las sufletul acolo. Sau nu am cum să îl găsesc acolo. Mă mut, dacă e cazul. Îmi ridic ochii și privesc marea, sprijinindu-mă pe palmele îngropate cât mai adânc și viguros în nisip. Ascult. Șterg fiecare urlet sau râs isteric din jur și ascult. E acolo. După caz, trebuie să las sufletul aici sau să îl ridic.

Dacă trebuie să îl îngrop, caut un copil care are uneltele de plastic. Am nevoie de lopată. Pretind că îl ajut cu castelul, dar nu fac altceva decât să sap șanțul din jur. Dacă trebuie să îl ridic, să îmi scol sufletul din morți, îmi înfig mâinile puternic în nisip de câteva ori. Ridic nisipul, îl strâng în pumni și apoi îl las să cadă încet luat de briză. Repet mișcările, în ambele cazuri, până când zâmbetul copilului e real sau până când nu mai aud valurile.”