Prăbuşirea

Nu îmi place să am filme sau cărţi preferate, pentru că sunt sigură că oricând poate apărea ceva mai bun decât am citit sau văzut ori poate chiar există deja şi nu au ajuns la mine. Totuşi filmul care m-a marcat cel mai puternic până acum e Mar adentro (sper că îmi aduc bine aminte titlu şi că îl scriu şi corect). Azi mi-am dat seama de ce anume e filmul care mi-a plăcut cel mai mult. Vorbeşte despre prăbuşire, printre subiecte ca dreptul de a decide când să mori şi tipuri de iubiri adevărate.

Te ridici şi cazi. Îţi pare rău de tot ce ai trăit şi îţi pare rău de tot ce nu mai poţi trăi şi te frustrează tot ceea ce urmează. Planurile tale, elanul, energia şi zâmbetul tău roz sunt sfârtecate de o foarfecă ruginită de tăiat via. Chiar dacă lovitura de stâncile din mare nu a fost fatală, te sperii suficient de tare, iar prăbuşirea ai simţit-o oricum: îţi fuge pământul de sub picioare şi toate afirmaţiile se transformă în întrebări sau o mare tăcere sau zborul imaginar.

"When I'm in the mood. I concentrate and I walk out to the sea. I fly there (...)You are sitting there at three feet away... for me those three feet are an impossible journey".