Criza-n V(ant). Mugur vs. Joseph

Dati sfoara in tara, scrieti pe facebook, rulati pe twitter: Romania isi revine din criza. De ce? Cum? Simplu. La noi criza a fost (deja putem spune ca a fost) in forma de V. Cu alte cuvinte, am dat repede cu capul de fundul bazinului, dar ne ridicam la fel de repede la suprafata. Si pana la sfarsitul anului o sa iesim pe plus.

Intre timp, tari mai mari, mai tari, lideri globali inoata fara aer pe fundul negru al oceanului financiar. Faliment dupa faliment, ultimul s-a produs in raiul din Florida. In tarile astea, in general "unite", oamenii (ghinion! a trecut pisica neagra!) traiesc o criza de lunga durata. Si criza lor nu ne ajunge pe noi. Nu, nu... noi il avem pe Mugur - un specialist plin de optimism - si un guvern si o piata financiara cum rar mai gasesti. Masurile anti-criza au fost rapide, bine gandite si am avut bani pusi la ciorap.

Numai ca un laureat nobel in economie si specialist cu experienta, clar-vazator al crizei (un Joseph), spune ca criza va fi de luuunga durata si nu numai in tarile alea unite. Si clar, dar foarte clar si limpede nu e in forma de V. Dar din politete, cu mult tact si cu un zambet fortat, ne spune noua romanilor si altor oameni din economii slab dezvoltate ca poate-poate nu ne va fi asa de greu, cum economia noastra era deja destul de aproape de fundul bazinului. Adica n-am cazut de sus. Incurajator.

Man's world

"barbatii nu faceau nimic, doar stateau de vorba la cafenea. Magari, camile, autobuze..." (foarte subtila si ironica Isabel Allende) ;)) / "the men were doing nothing, except chatting and drinking coffee. Donkeys, camels, buses..." (Isabel Allende seems to be very ironic and smart in writting) ;))

O afacere profitabila ce trebuie oprita de consumatori

Afacerile cele mai necurate si cele mai profitabile nu sunt nici cele cu arme si nici cele cu droguri. Fiinta umana traficata pare sa devina afacerea viitorului pentru organizatiile criminale. Cateva grame de cocaina se vand si se consuma o singura data, femeia sau copilul traficat se vinde de cateva ori pe zi si poate la nesfarsit sau pana la sfarsitul vietii lor – mor in chinuri sau reusesc sa se sinucida.

27 milioane de oameni sunt traficati pentru munca fortata sau pentru sex in fiecare an. 80% dintre victime sunt femei, mai bine de jumatate dintre cei traficati sunt copii. De obicei, victimelor li se promite un “dus” de bunastare, fericire, vise ce pot deveni realitate. Sunt prostite, luate de pe strada sau vandute de cei in care aveau cea mai mare incredere – parinti sau rude sau prieteni apropiati. Se simt vinovate ca au crezut in cineva sau ca au visat. Cu cutitul la gat in fiecare zi, vandute de 10-20 de ori pe zi, brutalizate de stapani si clienti, nu se mai simt oameni. Se supun, pentru ca cei care le controleaza ii controleaza si pe cei dragi lor sau pentru ca spera ca suferinta lor nu poate dura la nesfarsit si vor doar sa supravietuiasca.

Mor. Si daca nu mor, cum va fi viata lor dupa aceea? Atunci cand se arunca de la etajul unui hotel de cartier prost faimat si sunt gasite moarte pe strada fara acte si imbracate provocator – asa cum le-au obligat “stapanii” – sunt tratate ca prostituate, cadavre pe care nu le revendica nimeni. Atunci cand reusesc sa fie salvate, nu primesc mai multa consideratie, iar compasiunea nu le ajuta. Ce ai putea sa le spui? Ce ai putea schimba in acel moment? Nimic.

Cand nu ne place un produs, nu-l mai cumparam.  Ar fi capabili consumatorii de fiinte traficate sa renunte sa le cumpere si/sau consume? Daca am reusi sa privim acest subiect ca un subiect de economie internationala, ca o piata cu cerere si oferta, asa cum o fac organizatiile criminale, ne-am concentra nu doar pe “stapani”, pe cei care vand, cat si pe cei care cumpara – clientii. Ei trebuie opriti.

Mapendo

Few days ago I started to read Paula by Isabel Allende. Yesterday evening I found this speech where she “tells tales of passion” – passion that makes people to change themselves and the world.

It’s also a speech about… women. I learned that saying “it’s not fair!” is not enough, and you have to find “mapendo” – the great love or passion that helps you make a difference.