Oare am murit? Repet muzica la nesfarsit. Nu mai simt nimic din ce am simtit. Citesc ce am scris si nu mai recunosc nimic. Nici nu imi mai aduc aminte ce am trait. Parca ar fi povestile altcuiva, doar ale mele nu. Cuvinte goale care nu imi mai spun nimic.
Rece. Aproape indiferenta. Nu ma mai sperie curbele, ba chiar le iau in viteza, apasand si mai tare acceleratia ca sa simt ceva. Ca zbor. Si zbor. Si ma bucur cand orasul e gol.
Fals, simt ca zambesc. Fals, ma var intr-o lume si trec fara sa o fi simtit. Caut, sa plang, sa rad, sa fac, sa dreg, ca sa zambesc, din nou.
Oamenii intra si ies, fara sa bata. Ii inchid, ii deschid. Nu mai e nimic de ascuns sau de spus. Aici e deja pustiu. Si poate ca am murit.