2007/08/13
Pentru cei care îmi spun Păulici...
... vreau să îi asigur că nu sunt singurii. Concluzia mea de trei zile încoace: inspir diminutivele în limbajul celorlalţi (sau al majorităţii necunoscuţilor întâlniţi). La radiografie dentară: "Bună ziua. Aşezaţi-vă pe scăunel [era mare scaunul - nota mea]. Vă pun aparatul pe năsuc. Puneţi degeţelul de la mânuţa cealaltă pe filmuleţ şi deschideţi mare guriţa". Îmi spun că e o întâmplare. Ajung la dentistul real, cea dinainte era doar un fotograf de dinţi. "Bună ziua. Aţi adus şi filmuleţul? (...) Deschideţi guriţa". Prea mult - mi-am spus. Dacă eram bărbat mi-ar fi vorbit tot aşa cu "mânuţa", "guriţa", "filmuleţul", "degeţelul", "năsucul"? Sau dacă nu eram Păulici, mi-ar fi explicat altfel toate procedeele dentare? Răsfăţaţi-mă că nu mă plâng, dar să nu exageraţi. Dacă vă uitaţi în ochii mei şi mă vedeţi serioasă, spuneţi-mi Paula.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
7 comments:
ioi, durere! :))))
:)))) ioi, durere
Sa stii ca nu m-au durut deloc dintisorii la dentist. Mi-a facut o anestezie mica si mi-a trecut :))
Povestea asta avea loc in Bucuresti cumva? Daca da, e normal, asa vorbesc ei :)) Daca nu, atunci e ceva cu tine :D
Nu era in Bucuresti, Bianca. Totul se intampla in Cluj!:)
test la ce? :)
Post a Comment