De cand am ajuns aici ma tot minunez cat pot sa fie de deschisi americanii astia, cat pot sa fie de relaxati si cat de usor isi pot expune si cele mai intime lucruri in public. Daca asta va suna de bine, sa stiti ca mie imi suna de rau. Adica toata fraza introductiva se refera la dezordinea din viata si casele lor. Nu le pasa (deci sunt relaxati) ca toata casa le e cu curu'-n sus, ei se duc la inot, la cules de mere (trebuie sa va povestesc odata si de livada minunata cu pui si magari), la film... dar se plang intruna cat sunt de obositi dupa orele de munca si ca nu au niciodata timp sa isi faca ordine, daca nu in viata, macar in casa.
Eu stau cu o tipa americanca, desi tatal ei se trage dintr-un polonez si o italianca, iar mama e americanca pentru ca si-a pierdut intre timp radacinile si nu mai stie de ce natie au fost primii din familia ei care au calcat pe teritoriul Americii de Nord. Tipa are o fetita - o mica negresa de cinci ani, extrem de copilaroasa, isteata, foto model, razgaiata si dezordonata. Si mai avem si o pisica, iar in aceasta saptamana sunt in vizita prietenii pisicii - doua mate si un caine. E nebunie si parca as fi in Seinfeld.
Nu sunt de vina animalele, asa ca nu ma parati celor care se ocupa de protectia lor. Inca inainte de aceasta vizita care se datoreaza unei companii de petrol (asta e alta poveste de Seinfeld), era dezordine: jucariile fetitei sunt peste tot la ea in camera, ca nu mai poate locui acolo si doarme tot timpul la maica-sa in pat; la maica-sa in camera doar pe pat nu sunt haine, in rest le poti gasi peste tot; in baie se aduna saptamanal un morman de haine nespalate, aruncate in graba intrarii sub dus; baloanele de la petrecerea fetitei de acum 3 saptamani inca zboara prin casa; in bucatarie creioanele, acuarelele, hartiile, hainele, jucariile fetitei sunt peste tot (avem si o rochita langa biroul din micul living room, care sta pe podea de mai bine de o saptamana); living-roomul e ocupat de alte jucarii, alte haine, alte hartii aruncate pe jos, iar pe canapele acum sade un caine printre paturi si alte haine. Nu exagerez. Cand am vreme fac curat, dar am impresia ca nu e bine, pentru ca le intru cumva in intimitate, incercand sa le fac ordine in lucruri si in casa, asa ca mai nou incerc sa ma limitez la spalat vase si mentinut bucataria curata (gatesc acolo!).
Luni m-am intors acasa... aceeasi mizerie peste tot. De la o vreme nici nu o mai bagi in seama si nu iti mai pasa pe ce calci, dar astea erau rosii, deci mi-au sarit in ochi. De trei zile, langa masa din bucatarie, pe jos, pe mocheta albastra, zac niste catuse rosii sub forma de inima care in loc de lant au un fel de dantela tot rosie. Acum nu e nevoie sa vi le mai descriu, ca va puteti imagina si voi ce sunt si la ce se folosesc. Si nimeni nu le revendica, nimeni nu le baga in seama, nimeni nu se intreaba ce e cu ele acolo si nimeni nu se sinchiseste sa le puna la loc. O fi tipa sau mama tipei? Sigur nu pot sa fie jucariile fetitei. Credeti ca ar trebui sa intreb "what's that?", doar ca sa vedem cum reactioneaza? :))
P.S. Desi nu ma consider ordonata, aici am impresia ca sunt un mic Monk, in comparatie cu cei din jurul meu. Camera mea e impecabila!:D
2007/11/08
2007/11/02
Oceanul cu O mare
U2 - The Ocean (1980)
A picture in grey
Dorian Gray
Just me by the sea
And I felt like a star
I felt the world could go far
If they listened
To what I said
Washes my feet
Washed the feet
Splashes the soul of my shoes
Cand un coleg de aici m-a intrebat duminica trecuta care e cel mai frumos/special lucru pe care l-am vazut pana acum in State, am raspuns fara nici o ezitare: OCEANUL. De altfel, nu stiu daca ma poate impresiona ceva mai mult decat Marea sau Oceanul. Si poate daca m-ar intreba cineva care e cel mai frumos lucru vazut in viata mea, nu ar fi pastelurile lui Toulouse-Lautrec (Alone) sau Noaptea instelata a lui Van Gogh si nici privirea peste lume de pe varful Omul, ci as da acelasi raspuns: OCEANUL. De ce? De aia. Lucrurile astea nu se pot sau nu vreau sa le explic. Pot sa dau argumente, dar niciodata nu o sa poate nimeni simti ce simt eu cand sunt langa OCEAN sau langa MARE. Muzica celor de la U2 surprinde insa o mare parte din ceea ce e oceanul sau marea pentru mine, dar TOTUL nu poate fi tradus pe de-a-ntregul.
A picture in grey
Dorian Gray
Just me by the sea
And I felt like a star
I felt the world could go far
If they listened
To what I said
Washes my feet
Washed the feet
Splashes the soul of my shoes
Cand un coleg de aici m-a intrebat duminica trecuta care e cel mai frumos/special lucru pe care l-am vazut pana acum in State, am raspuns fara nici o ezitare: OCEANUL. De altfel, nu stiu daca ma poate impresiona ceva mai mult decat Marea sau Oceanul. Si poate daca m-ar intreba cineva care e cel mai frumos lucru vazut in viata mea, nu ar fi pastelurile lui Toulouse-Lautrec (Alone) sau Noaptea instelata a lui Van Gogh si nici privirea peste lume de pe varful Omul, ci as da acelasi raspuns: OCEANUL. De ce? De aia. Lucrurile astea nu se pot sau nu vreau sa le explic. Pot sa dau argumente, dar niciodata nu o sa poate nimeni simti ce simt eu cand sunt langa OCEAN sau langa MARE. Muzica celor de la U2 surprinde insa o mare parte din ceea ce e oceanul sau marea pentru mine, dar TOTUL nu poate fi tradus pe de-a-ntregul.
2007/11/01
We need a PLAN!
Nu stiu cati stiti ca Paula Beudean a fost data in judecata in Statele Unite ale Americii de o frantuzoaica aliata cu o nemtoaica! Si asta pentru ca am zis ca in tara tuturor libertatilor imi permit sa refuz sa traiesc printre mobila veche, praf si furnici, intr-o camera cu vedere la tufisuri! Moment stresant, chiar si fara sa imi fi dat vreo semnatura pe vreun contract de inchiriere! Vorba, data prin email, e lege aici, dar pana la urma s-a dovedit ca banul e si "mai" lege! Tineti minte: daca nu se face schimbul de bani intre cele doua parti ale unui contract nesemnat, intelegerea nu exista!
Bineinteles ca am avut nevoie de un avocat si inca de unul pro bono! Nu ma intelegeti gresit, nu critic aici oamenii, ci cultura! Catedra de la UD m-a ajutat extrem de mult, intr-un final, dar m-au terminat cu "planurile" lor.
Dupa ce am primit instiintarea de la "curtea de impacare" ca fosta proprietara imi cere 3280 de dolari pentru vreo 20 de ore de stat in apartament si pentru o promisiune "incalcata", am inceput sa ma agit si sa caut sprijin de unde s-o putea. Cel mai indemana era departamentul. Un profesor (avocat!) m-a indrumat spre vreo doua ONG-uri care ofera avocati pe gratis saracilor, altul a zis sa nu ma ingrijorez ca imi gaseste el avocat, daca organizatiile nu rezolva problema, altul ca nici nu am nevoie de avocat, ca doamna aceea e nebuna etc. Si uite asa s-a dus cam o saptamana si jumatate fara sa am vreun raspuns concret, iar procesul era intr-o alta saptamana si jumatate. In fine, am apelat si la serviciul de studenti straini, la vecini si nepoti ai vecinilor, toti erau gata sa sara in ajutor, doar ca nu gaseam avocatul. Organizatiile m-au refuzat ca nu intram in cutia lor: "US resident". Concluzia: situatie disperata! Nevoie: intalnire urgenta cu profesorul sef care promisese un avocat!
Ne intalnim la ora stabilita. Intram in birou asistati de o doamna extrem de amabila, dornica sa ajute si ea. Dupa ce repet povestea cu apartamentul si faza in care ma aflu cu obtinerea de informatii si ajutor din alte parti, urmeaza proful. (Apropo, americanii mi se par obsedati de "ordinea luarii de cuvant" si nici nu se discuta sa intrerupi pe cineva cand vorbeste! Asculta pana la capat, nu intrerupe, nu oferi feedback imediat. Esti uituc? Noteaza ce ai de zis!) Deci, urmeaza proful: "Paula, I think that what we need here now is.... " Paula (in gand): A LAWYER! Proful: A PLAN! :D Nu va puteti inchipui mutra "diplomata" pe care am facut-o!
Cuvantul PLAN e poate unul dintre cele mai des intalnite cuvinte de cand ma aflu aici. Tot ceea ce faci trebuie sa faci dupa un plan. Inclusiv petrecerile sunt planuite ca adevarate proiecte de cercetare: invitatii sunt astia (exista o lista clara!), vezi cine refuza, cine accepta sa vina, vezi ce trebuie sa aduca fiecare, te inscrii la ce vrei sa aduci, votezi muzica pe care vrei sa o asculti sau filmul pe care vrei sa il vezi sau barul in care vrei sa te duci, numeri paharele, imbraci costumul daca e o petrecere tematica etc. Organizare, planuire, organizare, pregatire... de aia au si date-urile. Adica, un barbat si o femeie nu pot iesi pur si simplu la un suc/cafea/bere/prajitura etc. Nu, nu: trebuie sa se stie exact scopul intalnirii (de aia ii zice date si nu meeting), locul, programul si fiecare sa isi pregateasca discursul... asa ca fiecare are un plan! You have to have a plan for everything! Am fost intrebata ce planuri am de Thanksgiving inca de la jumatatea lunii septembrie!!!! Ori eu nu stiam nici ce fac a doua zi! Iar daca promiti, promisiunea e promisiune - adica nu ne abatem de la plan!
Nu am nimic cu planurile, atunci cand chiar avem nevoie de ele. Si avem! Recunosc, eu deja mi-am cumparat un daily planner si am inceput sa il folosesc si e eficient, dar unele lucruri intrec orice masura. Era clar, nu aveam nevoie de un plan, ci de un avocat! Si pentru ca intai a trebuit sa stam sa facem planul de bataie, am facut rost de avocat abia in alte cateva zile... desi as fi putut sa il am de a doua zi! Acum nu am nevoie de un plan ca sa cumpar un cadou pentru acel avocat, dar din nou mi s-a cerut sa avem un plan si pentru asta. Si astept de doua saptamani raspunsuri si actiune!
(Morala: Adi, Tudor... cand ne intalnim data viitoare la Matei Corvin, ca de obicei, va rog sa stiti dinainte unde mergem! Ca fara un plan tot la Etno ajungem de fiecare data :)))
Bineinteles ca am avut nevoie de un avocat si inca de unul pro bono! Nu ma intelegeti gresit, nu critic aici oamenii, ci cultura! Catedra de la UD m-a ajutat extrem de mult, intr-un final, dar m-au terminat cu "planurile" lor.
Dupa ce am primit instiintarea de la "curtea de impacare" ca fosta proprietara imi cere 3280 de dolari pentru vreo 20 de ore de stat in apartament si pentru o promisiune "incalcata", am inceput sa ma agit si sa caut sprijin de unde s-o putea. Cel mai indemana era departamentul. Un profesor (avocat!) m-a indrumat spre vreo doua ONG-uri care ofera avocati pe gratis saracilor, altul a zis sa nu ma ingrijorez ca imi gaseste el avocat, daca organizatiile nu rezolva problema, altul ca nici nu am nevoie de avocat, ca doamna aceea e nebuna etc. Si uite asa s-a dus cam o saptamana si jumatate fara sa am vreun raspuns concret, iar procesul era intr-o alta saptamana si jumatate. In fine, am apelat si la serviciul de studenti straini, la vecini si nepoti ai vecinilor, toti erau gata sa sara in ajutor, doar ca nu gaseam avocatul. Organizatiile m-au refuzat ca nu intram in cutia lor: "US resident". Concluzia: situatie disperata! Nevoie: intalnire urgenta cu profesorul sef care promisese un avocat!
Ne intalnim la ora stabilita. Intram in birou asistati de o doamna extrem de amabila, dornica sa ajute si ea. Dupa ce repet povestea cu apartamentul si faza in care ma aflu cu obtinerea de informatii si ajutor din alte parti, urmeaza proful. (Apropo, americanii mi se par obsedati de "ordinea luarii de cuvant" si nici nu se discuta sa intrerupi pe cineva cand vorbeste! Asculta pana la capat, nu intrerupe, nu oferi feedback imediat. Esti uituc? Noteaza ce ai de zis!) Deci, urmeaza proful: "Paula, I think that what we need here now is.... " Paula (in gand): A LAWYER! Proful: A PLAN! :D Nu va puteti inchipui mutra "diplomata" pe care am facut-o!
Cuvantul PLAN e poate unul dintre cele mai des intalnite cuvinte de cand ma aflu aici. Tot ceea ce faci trebuie sa faci dupa un plan. Inclusiv petrecerile sunt planuite ca adevarate proiecte de cercetare: invitatii sunt astia (exista o lista clara!), vezi cine refuza, cine accepta sa vina, vezi ce trebuie sa aduca fiecare, te inscrii la ce vrei sa aduci, votezi muzica pe care vrei sa o asculti sau filmul pe care vrei sa il vezi sau barul in care vrei sa te duci, numeri paharele, imbraci costumul daca e o petrecere tematica etc. Organizare, planuire, organizare, pregatire... de aia au si date-urile. Adica, un barbat si o femeie nu pot iesi pur si simplu la un suc/cafea/bere/prajitura etc. Nu, nu: trebuie sa se stie exact scopul intalnirii (de aia ii zice date si nu meeting), locul, programul si fiecare sa isi pregateasca discursul... asa ca fiecare are un plan! You have to have a plan for everything! Am fost intrebata ce planuri am de Thanksgiving inca de la jumatatea lunii septembrie!!!! Ori eu nu stiam nici ce fac a doua zi! Iar daca promiti, promisiunea e promisiune - adica nu ne abatem de la plan!
Nu am nimic cu planurile, atunci cand chiar avem nevoie de ele. Si avem! Recunosc, eu deja mi-am cumparat un daily planner si am inceput sa il folosesc si e eficient, dar unele lucruri intrec orice masura. Era clar, nu aveam nevoie de un plan, ci de un avocat! Si pentru ca intai a trebuit sa stam sa facem planul de bataie, am facut rost de avocat abia in alte cateva zile... desi as fi putut sa il am de a doua zi! Acum nu am nevoie de un plan ca sa cumpar un cadou pentru acel avocat, dar din nou mi s-a cerut sa avem un plan si pentru asta. Si astept de doua saptamani raspunsuri si actiune!
(Morala: Adi, Tudor... cand ne intalnim data viitoare la Matei Corvin, ca de obicei, va rog sa stiti dinainte unde mergem! Ca fara un plan tot la Etno ajungem de fiecare data :)))
2007/10/29
Feel free...
Nu asta ar fi trebuit sa fie prima "impresie" din State, dar daca asa s-a intamplat, acum e prima si poate ca pana la urma exista o logica in toate aceste lucruri.
In primul rand, o sa imi iau libertatea (feel free) sa renunt la diacritice, pentru ca, ati ghicit, am Vista care pe unele calculatoare transforma minunatele litere de identificare ale limbii romane in tot felul de semne ciudate. Deci, I feel free!
Pana sa ajung la aceasta poveste aveam de scris mult mai multe: despre amenintarea cu pachet suspect din aeroportul din Budapesta, despre cele trei ore petrecute in avion la Bruxelles, despre primele 20 de minute din America petrecute deasupra Philadelphiei, despre problemele cu apartamentul, despre experienta de la tribunal, despre un mexican cu colac mare, despre minunatul Ocean, despre nunta romantica de la apus de soare, despre campusul de relaxare, despre veverite, despre supermarketuri si preturi incredibile, despre pagerele de la restaurant, despre bowling, despre imensa si infinita biblioteca, despre oamenii pe care i-am cunoscut, despre nebunia aerului conditionat, despre alarma de incendiu ce mi-a spalat pasaportul si I90-ul... s-au adunat cam multe! Oricum, nu mai conteaza, acum o sa va vorbesc despre FEEL FREE!
Prima data am intalnit aceasta expresie intr-un mail: "feel free to ask me any question!". Eram inca in Romania: cum imi spune mie cineva sa ma simt libera?! Sunt! Ma simt! Nu am nevoie de sfaturi! Nu intelegeam nimic. Si nici acum nu stiu daca inteleg foarte bine, dar azi mi s-au scurtcircuitat neuronii si parca am inceput sa pricep. Asta e esenta: tot ceea ce se intampla aici se bazeaza pe asta - cum sa il facem pe individ sa "feel free" indiferent de situatie, de eveniment, de serviciu, de produs, de discutie, de carte, de articol, de mancare, de restaurant, de pisica, de.... orice!
Vrei sa te plimbi in timp ce iti preparam mancarea? Feel free - ia pagerul si du-te unde vrei pana sandvisul tau e gata! Nu ai chef sa faci dus inainte sa vii la restaurant? Feel free si hai in pijama! (E pe bune: azi am vazut cel putin 2 oameni in pijama la un restaurant.) Te simti bine in slapi, maiou si pantaloni scurti? Feel free si poarta-le oriunde si ca sa te simti totusi elegant iti oferim slapi cu pietricele albastre! Nu iti convin hainele pe care le-ai cumparat? Feel free si adu-le inapoi! Nu mai ai nevoie de cartile pe care le-ai citit? Feel free si vinde-le chiar la libraria de unde le-ai cumparat! Nu mai ai chef sa iti termini mancarea la restaurant sau te-ai saturat si parca nu ai lasa bucatica de carne, pe care o sa o platesti oricum, in farfurie? Feel free si ask for a box - da, o poti lua acasa! Feel free si comenteaza, exprima-te, cere... orice!
Feel free to choose, but here are your choices! :D
Feel free si comentati!
In primul rand, o sa imi iau libertatea (feel free) sa renunt la diacritice, pentru ca, ati ghicit, am Vista care pe unele calculatoare transforma minunatele litere de identificare ale limbii romane in tot felul de semne ciudate. Deci, I feel free!
Pana sa ajung la aceasta poveste aveam de scris mult mai multe: despre amenintarea cu pachet suspect din aeroportul din Budapesta, despre cele trei ore petrecute in avion la Bruxelles, despre primele 20 de minute din America petrecute deasupra Philadelphiei, despre problemele cu apartamentul, despre experienta de la tribunal, despre un mexican cu colac mare, despre minunatul Ocean, despre nunta romantica de la apus de soare, despre campusul de relaxare, despre veverite, despre supermarketuri si preturi incredibile, despre pagerele de la restaurant, despre bowling, despre imensa si infinita biblioteca, despre oamenii pe care i-am cunoscut, despre nebunia aerului conditionat, despre alarma de incendiu ce mi-a spalat pasaportul si I90-ul... s-au adunat cam multe! Oricum, nu mai conteaza, acum o sa va vorbesc despre FEEL FREE!
Prima data am intalnit aceasta expresie intr-un mail: "feel free to ask me any question!". Eram inca in Romania: cum imi spune mie cineva sa ma simt libera?! Sunt! Ma simt! Nu am nevoie de sfaturi! Nu intelegeam nimic. Si nici acum nu stiu daca inteleg foarte bine, dar azi mi s-au scurtcircuitat neuronii si parca am inceput sa pricep. Asta e esenta: tot ceea ce se intampla aici se bazeaza pe asta - cum sa il facem pe individ sa "feel free" indiferent de situatie, de eveniment, de serviciu, de produs, de discutie, de carte, de articol, de mancare, de restaurant, de pisica, de.... orice!
Vrei sa te plimbi in timp ce iti preparam mancarea? Feel free - ia pagerul si du-te unde vrei pana sandvisul tau e gata! Nu ai chef sa faci dus inainte sa vii la restaurant? Feel free si hai in pijama! (E pe bune: azi am vazut cel putin 2 oameni in pijama la un restaurant.) Te simti bine in slapi, maiou si pantaloni scurti? Feel free si poarta-le oriunde si ca sa te simti totusi elegant iti oferim slapi cu pietricele albastre! Nu iti convin hainele pe care le-ai cumparat? Feel free si adu-le inapoi! Nu mai ai nevoie de cartile pe care le-ai citit? Feel free si vinde-le chiar la libraria de unde le-ai cumparat! Nu mai ai chef sa iti termini mancarea la restaurant sau te-ai saturat si parca nu ai lasa bucatica de carne, pe care o sa o platesti oricum, in farfurie? Feel free si ask for a box - da, o poti lua acasa! Feel free si comenteaza, exprima-te, cere... orice!
Feel free to choose, but here are your choices! :D
Feel free si comentati!
Subscribe to:
Posts (Atom)